Arhivă etichetă pentru ‘petru’

Dacă Dumnezeu ar fi doar iertare ar obosi

De fiecare dată când se citeşte acest pasaj (In 21,15-19) comentatorii spun că e replica trădării lui Petru şi fiecare îşi aminteşte de renegarea apostolului: de trei ori s-a lepădat, de trei ori trebuia să-şi mărturisească iubirea. Oare chiar aşa să fie? Ce trist e că-l coborâm pe Dumnezeu la logica umană şi la un fel de lege a talionului: o iubire pe-o trădare! Cel mult pasajul ar trebui să ne amintească de propriile renegări şi de propriile iubiri faţă de Dumnezeu.

În Evanghelia de astăzi e altceva, e mai mult decât reabilitare şi iertare. Aici este vorba despre Dumnezeu care îşi arată nemărginirea: nu-mi pierd încrederea în om, în Petru. Îi dau turma mea, totul meu, Biserica mea. Dumnezeu arată că nu se teme de om, că nu şi-a pierdut speranţa în cel pe care l-a creat şi l-a ales. Nu micimea lui Petru este evidenţiată aici şi nici măcar reabilitarea sau iubirea lui, ci măreţia lui Dumnezeu care zi de zi face acelaşi gest faţă de noi. În timp ce oamenii se gândesc la iertare, Dumnezeu se gândeşte la iubire!

Deseori mi-l imaginez pe sfântul Petru după înviere. Ce greu trebuie să-i fi fost. Mă gândesc că uneori şi-ar fi zis: „Mai bine n-ar fi înviat! Cum să mai dau acum ochi cu el?! Ce o să-mi zică? Ce o să-mi facă?”. Şi umbla trist şi abătut. „Mă duc să pescuiesc. Vreau să alung gândurile astea. Trebuie să mi-l scot din mintea mea!” (cf. In 21,3). Dar nici pescuitul nu-i mai ieşea, nu prindea nimic şi, probabil, că-şi zicea: „Aşa-mi trebuie! L-am trădat pe Dumnezeu! De acum nimic nu-mi va mai merge bine”. Şi deodată apare Cristos.

Ah, numai în locul lui Petru nu aş vrea să fiu. Ce greu trebuie să fi fost acel ospăţ pe malul mării. Nimeni nu vorbea. O tăcere atât de vinovată. Mi-l văd pe Petru cu faţa în pământ, cu chipul tânjind după cuvântul iertării, cu ochii acoperiţi de lacrimi ce nu îndrăzneau să ţâşnească.

Numai Pentru nu aş vrea să fiu! Numai el nu vreau să mai fiu! Ce e cel mai greu când trădezi? Celălalt! Tot ce are: ochii şi privirile, chipul şi cuvintele, paşii şi gesturile. Dar mai ales iubirea lui. E greu degetul care nu se ridică să te învinuiască şi să te condamne, ci ca să te cheme, să-ţi facă semn să te apropii, să-i fii din nou alături. E greu când în loc să-ţi strige „Te urăsc!” îţi strigă „Urmează-mă!” şi nu-ţi vorbeşte despre răzbunare, ci despre iubire şi iertare. E grea şi fragilă cea de-a doua şansă în care ai senzaţia că trăieşte cu sabia lui Damocles deasupra capului, gata oricând să pici. Iar singurul lucru de care atârni şi te ţine în picioare e iubirea lui, a celuilalt şi nimic de la tine.

Şi chiar dacă nu mai vreau să fiu Petru, am impresia că în fiecare zi, uneori chiar de mai multe ori pe zi, sunt cel care tânjeşte după fărâme de iertare. Dis de dimineaţă îmi ciulesc urechile în speranţa că voi auzi: „Urmează-mă! Iubeşte-mă! Eşti iertat!”. Disperantă şi plină de întrebări e tăcerea vinovată.

Mâncau în tăcere şi deodată a răsunat: „Simon, fiul lui Iona”… Cred că i s-a oprit inima lui Petru. Îi vorbea… Credea că urmează o mustrare, certuri şi reproşuri. Sau măcar că Isus îi va aminti: „Ce ţi-am zis eu?! Doar ţi-am spus că vei cădea!” (cf. Mt 26,31-35)… Dar nu a fost nimic din toate astea. Dumnezeu e mai presus de om. Dincolo de căderi şi trădări, pe Dumnezeu îl interesează doar iubirea.

Dacă nu ar fi speranţa iertării aş muri în deznădejdea şi disperarea trădării, cu spatele la soare, cu ochii injectaţi de umbra neagră a pământului şi inundaţi de puhoiul apelor pătate. Dacă Dumnezeu ar fi doar iertare, ar obosi. Dar el este iubire veşnică! Dumnezeu este iubire, despre aceasta ne vorbeşte evanghelia de astăzi, toată evanghelia şi toată Scriptura.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19
Isus înviat din morţi a stat la masă cu ucenicii săi pe ţărmul mării. ¹⁵ După ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” El i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii mei!” ¹⁶ I-a spus Isus a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieii mei!” ¹⁷ Şi i-a spus a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că l-a întrebat a treia oară mă iubeşti şi i-a zis: „Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele! ¹⁸ Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr te încingeai singur şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi”. ¹⁹ A spus lucrul acesta ca să arate cu ce moarte îl va preamări Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce i-a vorbit astfel, i-a zis: „Urmează-mă!”

Cuvântul Domnului

Ce mare har să știi să citești! Ajută un copil să învețe să citească, să meargă la școală și să se bucure de viața aceasta minunată! SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4.00

25/05/2012 2 3

E Domnul!

Ce plăcut e să te trezeşti dimineaţa cu Domnul, pe ţărmul unui lac, şi să-i vezi chipul cum se oglindeşte în apa limpede. E ca soarele strălucitor ce face apa să lucească asemenea unui cristal preţios. Şi atunci, cum să-ţi treacă Dumnezeu prin viaţă dis-de-dimineaţă şi tu să-l recunoşti şi să nu strigi entuziasmat: „E Domnul!”?

Ce mângâietor e ca dis-de-dimineaţă Domnul să te sfătuiască: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă” iar tu să-l asculţi şi mulţumit să strigi „E Domnul” şi apoi întreaga zi să-ţi fie plină de lumină, inspiraţie şi iubire.

Numai iubirea îşi poate recunoaşte iubitul, numai ce ce se iubesc se regăsesc, numai cel iubit a strigat „E Domnul”. Iubirea vede dincolo de distanţă. Iubirea simte dincolo de cuvinte şi imagini. Iubirea nu cunoaşte limite sau piedici. Iubirea strigă „E Domnul!”.

Cum să ştii că „E Domnul” pe ţărmul cel îndepărtat şi te aşteaptă şi să ai răbdare să ajungi încet, cu barca, şi să nu sari în apă şi să înoţi să-i ajungi aproape cât mai repede?!

Strigătul „E Domnul” devine un imbold, o chemare irezistibilă, nu mai ai nevoie să întrebi ca odinioară: „Doamne, dacă eşti tu, fă să vin la tine pe apă!” (cf. Mt 14,28). Nu mai vrei minuni, ci dai totul, depui efort, faci orice doar să ajungi lângă iubire. Iubirea şi prezenţa celui iubit e cea mai mare minune şi nu mai ai nevoie de nimic altceva.

Unde e Domnul este totul: şi peşti şi foc şi iubire şi minuni şi recunoaştere şi ascultare şi iertare. E Domnul şi el e totul.

„E Domnul” trebuie să fie strigătul tău când îţi vorbeşte şi te învaţă prin sfânta Evanghelie a sa.

„E Domnul” trebuie să fie aclamaţia ta când se lasă adus pe altar de mâinile preotului , trup şi sânge oferit pentru tine.

„E Domnul” trebuie să fie simţirea ta când primeşti bincuvântarea sa prin participarea la Sfânta Liturghie.

„E Domnul” trebuie să-ţi zici când îl vezi trecând prin viaţa ta pe cel flămând şi însetat, pe cel singur şi bolnav, pe cel închis şi deznădăjduit.

„E Domnul”! Domnul cel viu e aici. Şi nimeni nu trebuie să întrebe cine este pentru că toţi ştiu: „e Domnul”… Domnul meu! Domnul tău e aici…şi e viu!

Evanghelia zilei:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-14
În acel timp, ¹ Isus s-a arătat din nou ucenicilor săi la Marea Tiberiadei, şi iată cum: ² Erau împreună Simon Petru, Toma, adică Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre ucenicii lui. ³ Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc”. I-au zis ceilalţi: „Mergem şi noi cu tine”. Au plecat şi s-au urcat în luntre. În noaptea aceea nu au prins nimic. ⁴ Dimineaţă, Isus a apărut pe ţărm, dar ucenicii nu au ştiut că este Isus. ⁵ Isus le-a zis: „Fiilor, aveţi de mâncare ceva peşte?” Ei au răspuns: „Nu!” ⁶ Le-a zis el: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a luntrei şi veţi prinde”. Au aruncat mreaja şi de data aceasta nu puteau să o tragă de mulţimea peştilor. ⁷ Atunci ucenicul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: „E Domnul!” Petru, auzind că este Domnul şi-a pus haina, căci nu avea nimic pe el, şi a sărit în apă. ⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu luntrea, pentru că erau departe de ţărm, ca la o sută de metri, şi trăgeau mreaja cu peşti. ⁹ Când au venit la ţărm, au văzut jar pus jos, peşte deasupra şi pâine. ¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”. ¹¹ Simon Petru a urcat în luntre şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei peşti mari şi cu toate că erau atâţia nu s-a rupt mreaja. ¹² Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-l întrebe: „Cine eşti tu?”, ştiind că este Domnul. ¹³ Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peştele. ¹⁴ Era pentru a treia oară că Isus se arăta ucenicilor săi, după ce înviase din morţi.

Cuvântul Domnului

13/04/2012 5

Şi voi sunteţi martori ai acestor lucruri

Voi sunteţi martori ai acestor lucruri (Lc 24,48)

Isus Cristos cel înviat, dătătorul păcii adevărate (cf. Lc 24,36), vine astăzi în mijlocul nostru şi ne explică Scripturile care s-au împlinit în el. Apoi ne trimite ca martori ai vieţii sale: voi îmi sunteţi martori! Voi, voi toţi. Adică şi noi? Adică şi eu? Şi asta chiar astăzi, chiar de acum?!
Da, şi eu şi tu trebuie să-i fim martori începând de acum în fiecare clipă, aşa cum spunem mereu la sfântă Liturghie: „Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim, până când vei veni”. Din păcate însă, de cele mai multe ori doar spunem, dar nu facem.

Să ne gândim numai la ziua de ieri: gesturile şi cuvintele noastre, atitudinea faţă de ceilalţi şi gândurile noastre, au fost chiar cele ale unor martori ai învierii lui Cristos? Şi dacă despre ieri ne dăm seama că nu am fost la înălţimea voinţei lui Dumnezeu, ce planuri avem pentru astăzi? Ce îmbunătăţiri ne propunem pentru ziua aceasta?

Sfântul Petru, împreună cu ceilalţi apostoli, au aclamat în faţa tuturor: „Noi suntem martori ai acestui fapt: că voi l-aţi omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi” (cf. Fap 3,15). Noi însă ce aclamăm? Ceilalţi privind la noi ce anume văd? Faptele noastre sunt în lumina învierii sau în întunericul morţii?

Doamne, ajută-mă astăzi să vestesc moartea şi învierea ta nu prin cuvintele mele, ci prin prezenţa mea. Vreau să trăieşti astăzi prin mine şi să ajungi în viaţa celor din jurul meu. Ajută-mă să-ţi fiu martor credincios.
Amin.

Evanghelia zilei:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48
În acel timp, ³⁵ ucenicii, care s-au întors de la Emaus, au povestit celor unsprezece, care se aflau împreună cu ai lor, cele petrecute pe drum şi cum l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. ³⁶ Pe când vorbeau ei acestea, Isus a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” ³⁷ Cuprinşi de uimire şi de spaimă, credeau că văd un duh. ³⁸ Isus le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? ³⁹ Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi convingeţi-vă căci un duh nu are nici carne şi nici oase, precum mă vedeţi pe mine că am”. ⁴⁰ Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. ⁴¹ Fiindcă, de bucurie şi uimire nu le venea să creadă, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” ⁴² Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript. ⁴³El a luat şi a mâncat înaintea lor. ⁴⁴ Apoi le-a zis: „Amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi: Trebuia să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi”. ⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. ⁴⁶ Şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, să învie din morţi a treia zi ⁴⁷ şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim. ⁴⁸ Voi sunteţi martori ai acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului