Zilnic suntem asaltați de avertismente despre ceea ce e bine să consumăm. Cu adevărat este important ceea ce intră în noi și în viața noastră. De aceea, meditând cuvântul Domnului, ne întrebăm: ce lăsăm să intre în noi prin ceea ce privim și facem? Faptele noastre ce atrag: lumină sau întuneric? Ce facem în fața răului? Facem lumină? Acționăm spre bine? Sau facem întuneric: închidem ochii, întoarcem capul în altă parte? Ce avem astăzi în inimă: lumină sau întuneric? Cum este astăzi inima noastră?

Dacă vrei să subjugi o persoană este suficient să pui stăpânire pe inima sa. Este suficient să privim la cei care sunt îndrăgostiți: capacitatea de raționare este mult diminuată și sunt gata oricând să facă ceea ce le poruncește inima. Cunoaștem învățătura lui Blaise Pascal: „Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște”. Inima are modul său de a acționa, de a vedea lucrurile și de a le interpreta. Inima este forța care ne împinge spre cele mai mari realizări, dar care poate să ne arunce și în cele mai întunecate abisuri. Iar trecerea de la o extremă la alta este foarte fragilă.

Isus face această asociere între comoară și inimă: „Acolo unde este comoara ta, acolo este și inima ta”. Aceasta pentru că inima va căuta mereu doar ceea ce este cu adevărat prețios pentru noi, doar ceea ce contează. Iar astăzi ne putem întreba: ce este cu adevărat important în viața noastră? Ba mai mult: cine este cu adevărat important pentru noi? Care sunt persoanele pe care vrem să le avem mereu alături? Care sunt comorile după care inima noastră suspină? Este inima noastră asemenea inimii lui Isus locuință sfântă a lui Dumnezeu?

Poate că inima noastră este însetată de putere și nu ținem cont de nici un principiu sau virtute morală pentru a ajunge la această putere. Și am ascultat în prima lectură mărturia despre Atalia, mama regelui Ahazia. Însă această cale ruinează inima, nu o poartă spre adevăratele comori, ci spre întuneric. Setea de putere întunecă ochii și mintea și nu mai vedem limpede, iar ceea ce urmează este cufundarea în întuneric.

Poate că inima noastră suspină după bunurile acestei lumi. Tentațiile sunt din ce în ce mai puternice, ofertele ne ademenesc: vrem să trăim bine, să ne desfătăm trupul. Vrem să ne bucurăm de viață. Însă Isus ne învață că toate aceste bunuri vor fi distruse și tot ce va rămâne va fi ceea ce am adunat pentru ceruri. Chiar și viața noastră va fi distrusă și din ea va rămâne doar ceea ce am construit pentru împărăția cerurilor.

Poate că inima noastră încă își caută o comoară de care să se lipească, în care să își găsească liniștea. Atunci să ne amintim că nimic nu aduce inimii noastre o liniște mai mare decât prezența lui Cristos. El trebuie să fie comoara noastră. El este singurul pe care Diavolul, molia și hoțul acestei lumi nu-l pot distruge niciodată.

Orice inimă are nevoie de o comoară, de un izvor de forță, de o motivație puternică pentru a trăi luminos într-o lume cuprinsă de întuneric.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,19-23
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le fură! ²⁰ Adunaţi-vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug şi unde hoţii nu le sapă şi nu le fură! ²¹ Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. ²² Candela trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină. ²³ Însă dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecos. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare va fi întunericul!”

Cuvântul Domnului