Arhiva pentru ianuarie 2014

Mă tem de Dumnezeu care trece și nu se mai întoarce

Sfântul Augustin spunea: „Mă tem de Dumnezeu care trece pe lângă mine şi cu o străfulgerare îmi luminează mintea, arătându-mi calea, şi care, dacă eu resping această vizită a lui, poate, nu se va mai întoarce cu lumina lui niciodată, şi astfel voi rămâne în beznă, dezorientat şi expus rătăcirii, şi în final osândei”. În inima noastră trebuie să-şi facă loc această „teamă sfântă”: ca nu cumva Dumnezeu să treacă pe lângă noi, noi să nu-l observăm, el să meargă mai departe şi să nu se mai întoarcă niciodată. Atunci ce vom mai putea face? Cum ar arăta viaţa fără Dumnezeu?

Ne uităm la apostolii din evanghelie şi rămânem fascinaţi. Le-a spus doar atât: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. Şi ei s-au ridicat „îndată” şi au mers după el. Oare ce au înţeles ei atunci din aceste cuvinte? Cum adică „pescari de oameni”? Haideţi să încercăm să ne imaginăm cum ar fi să treacă acum cineva pe lângă noi şi să ne adreseze, așa, din senin, aceste cuvinte. Şi asta fără să ştim cine este, de unde vine şi cu ce se ocupă.

Nu ştim ce au înţeles ucenicii, dar sunt vrednici de cea mai înaltă admiraţie pentru curajul lor şi pentru intuiţia pe care au avut-o de a merge după Isus. Au simţit că e ceva mai bun, că merg spre o altfel de viaţă, o altfel de ocupaţie. Au lăsat îndată totul şi au plecat să devină „pescari de oameni”. Au avut acel curaj pe care şi noi ar trebui să-l cerem mai des în rugăciune: curajul de a ne schimba viaţa în ceva mai bun, de a face un salt de calitate. Ucenicii au îndrăznit: au plecat să adune oameni pentru împărăţia lui Dumnezeu. Au mers şi, după un timp de pregătire, au devenit ecoul acelui strigăt: „Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”. Şi ca mărturia lor să fie credibilă şi-au dat viaţa pentru acest adevăr. Iar noi trebuie să ne lăsăm fascinaţi şi modelaţi de oamenii care sunt gata să moară pentru adevărul pe care-l mărturisesc. Şi noi trebuie să devenim asemenea lor: oameni care aduc mângâiere celor întristaţi, descurajaţi. Şi noi trebuie să redăm oamenilor speranţa în acest adevăr: Dumnezeu va face dreptate slujitorilor săi şi le va binecuvânta viaţa.

Reţine

Astăzi Cristos trece prin viaţa ta şi te cheamă. Trece chiar pe acolo pe unde munceşti, înveţi, te plimbi, scrii, dormi, visezi, iubeşti… Trece chiar şi prin locurile în care te-ai refugiat din cauza păcatelor tale. Îţi întinde mâna, te ridică şi îţi spune: „Urmează-mă!”.

Luni, 13 ianuarie 2014

Luni din saptamâna 1 de peste an Sf. Ilarie, ep. înv. * 1Sam 1,1-8; Ps 115; Mc 1,14-20

LECTURA I Potrivnica o întrista pe Ana pentru că nu avea copii. Începutul cărţii întâi a lui Samuel 1,1-8 ¹ În cetatea Rama, din munţii lui Efraim, era un om care se numea Elcana; el era fiul lui Ieroham, nepot al lui Elihu, strănepot al lui Tohu, iar acesta din urmă era fiul lui Zuf, un efraimit. ² El avea două soţii: una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea. ³ În fiecare an, Elcana mergea la sanctuarul din Şilo ca să se închine Domnului, stăpânul universului, şi să-i aducă jertfă. La Şilo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. ⁴ În ziua în care aducea jertfă ca de obicei, Elcana dădea soţiei sale Penina şi tuturor fiilor şi fiicelor ei partea lor din jertfă, în schimb Anei îi dădea numai o parte; ⁵ totuşi el ţinea mai mult la Ana, deşi acesteia Dumnezeu nu-i dăduse copii. ⁶ Rivala ei o înţepa adeseori cu cuvinte jignitoare, ca să-i facă în ciudă, pentru că Domnul nu-i dăduse copii. ⁷ Şi aceasta se repeta an de an; ori de câte ori se ducea la casa Domnului, Penina o insulta, iar Ana plângea şi nu mânca. ⁸ Elcana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi? De ce nu mănânci? Şi de ce eşti necăjită? Oare nu sunt eu pentru tine mai mult decât zece fii?”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,12-13.14 şi 17.18-19 (R.: 17a) R.: Ţie, Doamne, îţi voi aduce jertfă de laudă. sau Aleluia. ¹² Ce-i voi da în schimb Domnului, pentru tot binele pe care mi l-a făcut? ¹³ Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului. R.

¹⁴ Voi împlini cele făgăduite Domnului, de faţă cu tot poporul său. ¹⁷ Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă şi voi invoca numele Domnului. R.

¹⁸ Voi împlini cele făgăduite Domnului, de faţă cu tot poporul său, ¹⁹ în curţile casei Domnului în mijlocul tău, Ierusalime! R.

ALELUIA Mc 1,15 (Aleluia) Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, spune Domnul; întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi în evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA Întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi în evanghelie! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20 ¹⁴ După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. ¹⁵ El spunea: „Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” ¹⁶ Trecând pe malul Lacului Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a zis: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. ¹⁸ Lăsându-şi îndată mrejele, ei l-au urmat. ¹⁹ Mergând ceva mai departe, a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Ei erau în barcă şi îşi pregăteau mrejele. ²⁰ Isus i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedeu în barcă, împreună cu zilierii lui, şi au plecat după Isus.

Cuvântul Domnului

13/01/2014 2 1

Mă gândeam la tine în timpul botezului meu…

În noaptea extazului său mistic (23.11.1654), Blaise Pascal l-a auzit pe Isus spunându-i: „Mă gândeam la tine în agonia mea; din sângele meu vărsat de mine pe cruce, o picătură a fost pentru tine”. Parafrazând textul prezent în opera Cugetări, astăzi putem să-l auzim pe Isus zicându-ne: „Mă gândeam la tine în timpul botezului meu. Pentru tine am coborât în Iordan, pentru tine a coborât Duhul Sfânt, pentru tine a răsunat vocea Tatălui, ca tu să primeşti botezul, harul şi credinţa”. Isus se gândea la noi pentru ca astăzi noi să ne gândim la el şi la botezul nostru.

Pare paradoxal să vedem că Isus, om adevărat şi Dumnezeu adevărat, lipsit de orice păcat, primeşte botezul, despre care noi ştim că este spre iertarea păcatelor. Cel fără de păcat s-a coborât în Iordan şi s-a lăsat botezat nu pentru că avea nevoie de purificare, ci pentru că apele aveau nevoie să fie sfinţite de el; s-a botezat nu pentru că „mulţi mergeau la Ioan să fie botezaţi” sau pentru că „aşa era moda”, ci pentru ca să fie exemplu şi tot mai mulţi să primească apoi botezul său cu Duh Sfânt şi cu foc; s-a lăsat botezat pentru ca privind la el, modelul nostru în toate, şi noi să ne străduim mereu „să împlinim tot ce este drept”, voinţa şi planurile lui Dumnezeu.

Botezul celui fără de păcat ne invită la o adevărată cercetare asupra modului în care ne amintim şi trăim propriul botez. Poate că astăzi nu trebuie să vorbim atât despre botezul Domnului, cât mai ales despre botezul nostru: dacă şi cum îl trăim. Să vedem angajamentele părinţilor noştri de la botez, angajamente pe care apoi şi noi, ca părinţi sau naşi, ni le-am luat: ne lepădăm de Satana pentru a trăi în libertatea copiilor lui Dumnezeu? Ne lepădăm de faptele şi ademenirea celui rău, pentru a nu ajunge sub stăpânirea păcatului? Ne lepădăm de trufia celui care este începutul şi cauza oricărui păcat? Credem în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? Credem sfânta Biserică Catolică? Credem în împărtăşirea sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică? Să lăsăm faptele noastre să vorbească despre cum ne trăim botezul: când ne-am rugat ultima dată mijlocirii sfinţilor? Când ne-am mărturisit credința fără a ne rușina de Cristos și Evanghelia sa?

Reţine

„Soarele dreptăţii se spală în Iordan, focul se scufundă în apă şi Dumnezeu este sfinţit de un om”, pentru ca tu, astăzi, să ai curajul să-ţi mărturiseşti credinţa primită la botez.

Duminică, 12 ianuarie 2014

† BOTEZUL DOMNULUI Ss. Arcadie, m.; Cezara, calug. Is 42,1-4.6-7; Ps 28; Fap 10,34-38; Mt 3,13-17

LECTURA I Iată-l pe slujitorul meu în care sufletul meu îşi găseşte toată bucuria. Citire din cartea profetului Isaia 42,1-4.6-7 Aşa spune Domnul: ¹ „Iată-l pe slujitorul meu, pe care îl sprijin, alesul meu, întru care sufletul meu îşi găseşte toată bucuria. Am pus peste el duhul meu; el va face cunoscută popoarelor Legea mea. ² Nu va striga, nici nu-şi va înălţa glasul şi vocea lui nu se va auzi pe uliţe. ³ Trestia frântă nu o va zdrobi şi fitilul care fumegă nu-l va stinge. El va propovădui Legea mea cu fidelitate. ⁴ El nu va obosi, nici nu se va da bătut, până ce nu va aşeza Legea pe pământ; căci învăţătura lui toate ţinuturile o aşteaptă. ⁶ Eu Domnul te-am chemat să porţi mântuirea, te-am luat de mână, te-am ocrotit şi te-am pus ca legământ al poporului meu, ca să fii lumină pentru neamuri, ⁷ ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din adâncul închisorii pe cei ce zac în întuneric”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 28,1a şi 2.3ac-4.9-10 (R.: 11b) R.: Domnul binecuvântează pe poporul său cu pace. ¹ Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, ² daţi Domnului slava cuvenită numelui său. Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi în odăjdii sfinte. R.

³ Glasul Domnului răsună peste ape: Domnul peste apele întinse. ⁴ Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului e plin de măreţie. R.

⁹ Glasul lui Dumnezeu face să bubuie tunetul şi în lăcaşul său sfânt toţi îi cântă slava. ¹⁰ Domnul a domnit în timpul potopului, Domnul stăpâneşte ca rege veşnic. R.

LECTURA A II-A Domnul l-a uns cu Duhul Sfânt. Citire din Faptele Apostolilor 10,34-38 ³⁴ Când Petru a ajuns la Cezareea, a luat cuvântul şi a zis: „Cunosc cu adevărat că Dumnezeu nu face deosebire între oameni; ³⁵ dar în orice neam, cine se teme de el este drept şi plăcut în faţa lui. ³⁶ El a trimis Cuvântul său fiilor lui Israel, ca să le vestească pacea prin Isus Cristos, care este Domn peste toate. ³⁷ Voi ştiţi ce s-a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan. ³⁸ Cum l-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi putere pe Isus din Nazaret, care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el”.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE cf. Mc 9,6 (Aleluia) Cerurile s-au deschis şi glasul Tatălui a răsunat: Acesta este Fiul meu cel preaiubit, de el să ascultaţi. (Aleluia)

EVANGHELIA Îndată ce Isus a fost botezat, a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se asupra lui. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 3,13-17 În acel timp, ¹³ Isus a venit în Galileea, pe malurile Iordanului la Ioan, ca să fie botezat de el. ¹⁴ Ioan însă căuta să-l oprească, zicându-i: „Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?” ¹⁵ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă acum, căci aşa se cuvine să împlinim tot ce este drept”. Atunci Ioan i-a îngăduit. ¹⁶ Îndată ce Isus a fost botezat, în timp ce ieşea din apă, s-au deschis cerurile, şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel şi venind asupra lui. ¹⁷ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria”.

Cuvântul Domnului

12/01/2014 3 3

Concis și clar!

Una dintre trăsăturile cele mai plăcute ale lui Isus, aşa cum ni-l prezintă evangheliile, este concizia sa. Felul său de a acţiona şi de a vorbi este întotdeauna scurt şi cuprinzător. Fără un discurs pompos, fără o prelegere despre cât de rea este lepra sau ce păcate ne pot duce la această boală (sau oricare alta!), fără să treacă în revistă viaţa celui ce apelează la el, Isus spune doar atât: „Vreau, curăţă-te!”. Şi îndată lepra a dispărut. La fel de concis şi clar este şi apostolul Ioan care ne spune: „Cine îl are pe Fiul are viaţă; cine nu îl are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa”. Totul este cât se poate de clar: doar împreună cu Cristos avem viaţă. Însă evanghelia ne spune că la fel de concişi şi clari trebuie să fim şi noi, după imaginea omului care a apelat la Cristos pentru a fi vindecat: „văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a rugat zicându-i: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă cureţi”. Atât. Şi a fost vindecat.

Și noi trebuie să învăţăm pentru viaţa noastră de credinţă concizia şi claritatea. În rugăciunile noastre trebuie să ne asemănăm acestui om plin de credinţă: să fim clari, să fim precişi, să nu „spunem vorbe multe ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor” (Mt 6,7). Totodată, indiferent de forma pe care o are rugăciunea noastră, nu trebuie să uităm esențialul: „Doamne, dacă voieşti”. De altfel, este ceea ce zilnic ne rugăm atunci când spunem: „Tatăl nostru, care eşti în ceruri… facă-se voia ta!”. Binele pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi este cu mult peste puterea noastră de imaginaţie, chiar dacă, pentru a ajunge la acest bine trebuie, uneori, să parcurgem drumuri pe care nu le-am luat în calcul.

Totodată, împreună cu claritatea rugăciunilor noastre, trebuie să ne însuşim şi claritatea adevărurilor noastre de credinţă: împreună cu Cristos avem viaţă, primim vindecarea, suntem salvaţi. Separaţi de Cristos, prin păcat sau prin indiferenţă, murim, suferim. Singurul care poate potoli seceta spirituală este Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Moartea sufletului nu poate să-şi găsească învierea şi purificarea în afara lui Cristos şi a cuvântului său: „Vreau, curăţă-te!”.

Reţine

„Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor! Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi” (Mt 6,7-8).

Sâmbăta, 11 ianuarie 2014

11 ianuarie Ss. Honorata, fc.; Teodosie, calug. 1In 5,5-6.8-13; Ps 147; Lc 5,12-16

LECTURA I Duhul, apa şi sângele. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 5,5-6.8-13 Preaiubiţilor, ⁵ Cine este cel care învinge lumea, dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? ⁶ El, Isus Cristos, este acela care a venit prin apă şi sânge: nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge, şi Duhul mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă el este adevărul. ⁸ Trei sunt care dau mărturie: Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei mărturisesc la fel. ⁹ Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare. Şi aceasta este mărturia lui Dumnezeu: el a dat mărturie despre Fiul său. ¹⁰ Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu dă crezare lui Dumnezeu îl face mincinos, pentru că nu crede în mărturia pe care Dumnezeu o încredinţează Fiului său. ¹¹ Iar mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul său. ¹² Cine îl are pe Fiul are viaţa; cine nu îl are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa. ¹³ V-am scris aceste lucruri vouă care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţa veşnică.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 147,12-13.14-15.19-20 (R.: 12a) R.: Laudă, Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tău. ¹² Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă, Sioane, pe Dumnezeul tău. ¹³ Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale, El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

¹⁴ El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu. ¹⁵ El îşi trimite poruncile pe pământ, cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

¹⁹ El vesteşte lui Iacob cuvântul său, lui Israel legile şi poruncile sale. ²⁰ El n-a făcut aşa cu celelalte popoare şi ele nu cunosc poruncile lui. R.

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,23 (Aleluia) Isus propovăduia evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA Şi îndată lepra a dispărut. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,12-16 ¹² Isus era într-una dintre cetăţi, când iată veni la el un om plin de lepră; văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a rugat zicându-i: „Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţi”. ¹³ Isus, întinzând mâna, l-a atins pe lepros zicându-i: „Vreau, curăţă-te!” Şi îndată lepra a dispărut. ¹⁴ Isus i-a poruncit să nu spună nimănui. „Mergi, i-a spus el, arată-te preotului şi du-i pentru curăţirea ta ce a orânduit Moise; vindecarea ta va fi pentru oameni o mărturie”. ¹⁵ Vestea despre el se răspândea tot mai mult. Mulţimi numeroase se adunau ca să-l asculte şi să se vindece de bolile lor. ¹⁶ Dar el se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Cuvântul Domnului