Am ascultat cândva trista poveste a tramvaiului care se gândea la cât de plictisitoare este viața sa mergând mereu pe aceleași linii, fără să se poată abate, așa cum făceau alte mijloace de transport. Era trist și voia libertatea autobuzului. Însă ce se întâmplă când tramvaiul decide să părăsească „drumul” pentru care a fost creat? Și apoi chiar nu contează „libertățile” tramvaiului? Merge pe traseul A sau B; unul este galben, altul albastru, altul verde; poate transporta oameni sau marfă etc. La ce bun un tramvai care nu se mulțumește cu lucrurile pe care le poate realiza, ci dorește a-normalul sau „viața” celuilalt?! La ce folosește un tramvai care sare de pe șine?! Produce un dezastru și devine un morman de fier vechi.

Clar că noi suntem mai mult decât un tramvai. Realitățile nici nu suportă comparații, însă libertatea de care ne bucurăm deseori ni se pare îngrădită tocmai de ceea ce este pus să o vegheze: legea – drumul sigur, calea vieții, calea spre fericire. Este atât de multă confuzie în viața noastră când ne simțim limitați de legi. Iar atunci când încălcăm legea, confuzia, teamă, nesiguranța sunt și mai mari.

Care este rolul legii în viața noastră? Cum privim legea? Cum rezistăm în fața ispitei de a trăi fără legi când vedem atâta fărădelege? Cunoaștem legea? Ce știm despre legea Bisericii, legea statului în care trăim?

Legea, în toate formele ei, este esențială pentru viață. Legea este atât de importantă încât însuși Mântuitorul spune că a venit să o împlinească, să o desăvârșească. Aceasta pentru că legea și viața, legea și libertatea, legea și fericirea (veșnică) sunt inseparabile. Acolo unde legea este desființată viața, libertatea și fericirea sunt amenințate. Legea are menirea de a ne ocroti, proteja, nu de a ne suprima. Legea este (trebuie să fie!) în favoarea omului și a binelui său. Iar harul pe care îl primim este tocmai pentru a ne ajuta la împlinirea și desăvârșirea legii, nu pentru a o evita, fenta, încălca etc.

În Biserică suprema lege este mântuirea sufletului. Nici o poruncă nu este mai mare decât legea care, împlinită, ne poartă la mântuire: iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. Împlinirea acestora nu ne limitează libertatea, ci o desăvârșește. Adevărata libertate se atinge prin slujirea și împlinirea legii, pentru că tocmai încălcarea ei ne limitează, ne înjosește.

Să nu ne plângem că avem legi, ci să plângem că nu le împlinim, că nu vrem și nu luptăm mai mult pentru desăvârșirea noastră, a Bisericii și a societății. În special astăzi să ne batem pieptul pentru că nu facem mai mult pentru mântuirea sufletului nostru.

O, Marie, Chivotul legii, învață-ne să prețuim legea și, mai ales, să o trăim. Ajută-ne să dăm viață legilor care ne poartă la mântuire, să slujim cu onoare legea care ne vorbește despre iubirea pe care Domnul ne-o poartă. Inima lui Isus, zdrobită pentru fărădelegile noastre, ajută-ne să regretăm momentele în care nu am respectat legea, mai ales Legea supremă a iubirii.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. ¹⁸ Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. ¹⁹Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Domnului