Arhivă etichetă pentru ‘necredinta’

Dumnezeu în care tot spui că nu crezi, crede El în tine şi te ştie ca pe unul de-ai lui…

rugaciune credinta rozariuCuvântul Domnului din această zi readuce în inima și în mintea noastră certitudinea că Isus Cristos va reveni: „Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!” (Lc 12,40). Este doar o problemă de timp: poate va veni astăzi, poate mâine, poate peste un an sau o sută, dar va reveni. După cum a fost profeţită şi s-a întâmplat prima venire a Domnului, întruparea sa, la fel ne este anunţată şi cea de a doua venire: ca să credem în promisiunile lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de împlinirea lor.

Această venire va fi şi momentul dării de seamă: „Cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult” (Lc 12,48). Să ne cercetăm şi să vedem ce şi cât am primit şi cum am valorificat talanţii primiţi, pentru că vine ziua când vom da cont înaintea lui Dumnezeu.

Însuși Cristos le promite o răsplată mare celor ce vor fi găsiţi veghind: „Îi va stabili peste toate bunurile sale”, le va încredința administrarea întregii sale case (cf. Lc 12,44). Cât despre cei care se poartă cu nedreptate și nu veghează cu înțelepciune, aceștia vor fi pedepsiți aspru și li se va lua partea de moștenire, vor fi puși printre cei necredincioşi (cf. Lc 12,46).

Astăzi suntem chemaţi să-l redescoperim pe acest Dumnezeu gata să vină, pregătit să ne cerceteze şi să ne dea răsplata cuvenită. Să-l regăsim și să descoperim că același Domn ne spune: „Nu te teme! Eu sunt cu tine până la împlinirea timpurilor”. Numai redescoperirea lui Dumnezeu ne poate elibera de teamă, căci „ajutorul nostru este numai în numele Domnului care a făcut cerul şi pământul” (cf. Ps 123,8).

Poate unii spun acum: pentru mine este prea târziu; l-am pierdut pe Dumnezeu. Nu mai cred. Nicolae Steinhardt îi scria prietenului său: „Iubite Virgil, mi-ai scris în repetate rânduri că nu crezi în Dumnezeu. Aida de. Asta spune-o franţujilor, te-or crede poate. Aici la noi, unde se mai citeşte Patericul, vieţile sfinţilor, se ştie că omul poate se leapădă de Cristos ori susţine că nu-l cunoaşte, dar se mai ştie că nu-i de-ajuns. Mai trebuie ca şi Cristos să vrea să fie ruptă legătura: s-o fi lepădat el de mine, eu de el însă nu… Felul în care vorbeşti îmi dovedeşte – clar ca lumina zilei – că Dumnezeu în care tot spui că nu crezi, crede El în tine şi te ştie ca pe unul de-ai lui”.

Când în încercări ne slăbeşte credinţa, să ne amintim: Dumnezeu în care noi nu mai credem, crede el în noi şi luptă pentru noi, pentru mântuirea noastră. El ne-a eliberat de păcat și ne-a făcut „sclavi ai dreptății”, poporul sfânt care trăiește în așteptare (cf. Rom 6,18). Să tresăltăm de bucurie și să spunem cu mireasa Mielului, cu întreaga Biserică: „Vino, Doamne Isuse” (Ap 22,20)

Cei care cunosc evanghelia
trebuie să tresară la auzul acestor cuvinte:
„Cui i s-a dat mult, mult i se va cere”.
Noi suntem printre cei cărora li s-a dat mult.
Cum ne pregătim pentru ziua socotelii?

25 octombrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an
Ss. Crisant şi Daria, soţi m.; Mina, ostaş m.
Rom 6,12-18; Ps 123; Lc 12,39-48

LECTURA I
Oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca înviaţi din morţi!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,12-18
Fraţilor, să nu mai domnească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să ascultaţi de poftele lui, 13 şi nici să nu puneţi mădularele voastre ca instrumente ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca înviaţi din morţi, iar mădularele voastre ca instrumente ale dreptăţii în slujba lui Dumnezeu! 14 Căci păcatul nu va mai avea putere asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. 15 Şi atunci, ce? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva sclavi spre a-l asculta, sunteţi sclavii aceluia de care ascultaţi, ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre justificare? 17 Dar mulţumire să fie adusă lui Dumnezeu, pentru că eraţi sclavii păcatului, însă aţi ascultat din inimă de îndreptarul învăţăturii care v-a fost încredinţat. 18 Fiind eliberaţi de păcat, voi aţi devenit sclavi ai dreptăţii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 123(124),1-3.4-6.7-8 (R.: 8a)
R.: Ajutorul nostru este în numele Domnului.

1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră
– s-o spună Israel -,
2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastră
când oameni s-au ridicat împotriva noastră,
3 atunci ne-ar fi înghiţit de vii în mânia lor aprinsă. R.

4 Atunci ne-ar fi înecat apele,
ar fi trecut râurile peste sufletul nostru,
5 atunci ar fi trecut peste noi ape năprasnice.
6 Binecuvântat să fie Domnul
care nu ne-a dat pradă dinţilor lor! R.

7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul vânătorului:
laţul s-a rupt şi noi am scăpat.
8 Ajutorul nostru este în numele Domnului
care a făcut cerul şi pământul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,39-48
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să ştiţi aceasta: dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul, nu ar lăsa să i se spargă casa. 40 Fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!” 41 Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?” 42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl stabileşte peste servitorii săi, ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit? 43 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel! 44 Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale. 45 Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi începe să-i lovească pe servitori şi servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi la ora pe care nu o ştie, îl va pedepsi aspru şi îi va face parte printre cei necredincioşi. 47 Acel slujitor care cunoaşte voinţa stăpânului său, dar nu a pregătit şi nu a făcut după voinţa lui, va primi multe lovituri; 48 cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puţine; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult”.

Cuvântul Domnului
0

Omul care l-a întâlnit pe Cristos, dar nu s-a ales cu nimic

Irod si Isus CristosCine este Cristos pentru omul care nu crede în Dumnezeu? De ce ar vrea un necredincios să-l întâlnească pe Cristos? Ce poate oferi Cristos omului de astăzi? Ție ce ți-a oferit Cristos? De ce crezi în el?

Să ne oprim o clipă și să ne întrebăm: de ce credem în Cristos? De ce îl căutăm?

Credința nu are atât nevoie de motivații matematice, cât mai ales de fapte. Însă rațiunea va căuta mereu răspunsuri și este bine să le primească: o credință motivată și asumată va fi mereu mai rodnică în fapte decât o credință trăită „în virtutea inerției”.

Irod dorea să-l vadă pe Isus (cf. Lc 9,9). Era curios să vadă cine este și ce poate să facă: nu căuta un Cristos mântuitor, ci unul care face semne, miracole, scamatorii. De fapt, curiozitatea lui s-a transformat repede în dorința de a-l ucide pe Isus. Probabil vedea în el un concurent, unul care poate dăuna grav tronului său și vieții sale dezordonate. Notează evanghelistul Luca într-un alt fragment: „În acelaşi ceas, s-au apropiat unii dintre farisei, spunându-i: «Ieşi şi pleacă de aici, pentru că Iród vrea să te omoare!». Dar el le-a spus: „Mergeţi şi spuneţi acelui vulpoi: «Iată, eu scot diavoli şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi fi sfârşit! Dar trebuie ca astăzi şi mâine şi ziua care vine să merg, pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalímului»” (Lc 13,31-33).

De fapt, la Ierusalim se vor și întâlni și curiozitatea lui Irod va lua sfârșit: „Pilat a întrebat dacă omul este galileean, iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla și el în zilele acelea în Ierusalim. Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el și spera să vadă vreun semn făcut de el. Așadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu-i răspundea. Arhiereii și cărturarii erau acolo și-l acuzau cu înverșunare. Irod, împreună cu soldații săi, după ce l-au tratat cu dispreț, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și l-au trimis la Pilat” (Lc 23,6-11).

L-a întâlnit pe Cristos, dar nu s-a ales cu nimic de pe urma acestei întâlniri pentru că inima sa nu s-a lăsat atinsă de Cristos. Cristos l-a întâlnit pe Irod, însă Irod nu l-a întâlnit pe Cristos, ci doar un concurent închipuit, unul care-i fura liniștea și-i stârnea curiozitatea. Pentru aceasta l-a tratat cu dispreț și l-a batjocorit.

Să privim la experiența lui Irod și să înțelegem că este mai bine să-l cauți pe Cristos ca păcătos, decât din curiozitate. Pentru cel păcătos întâlnirea cu Cristos devine un moment de har, un moment de însănătoșire, un moment de sărbătoare (cf. Mt 9, Mc 2-3, Lc 15; In 8-9). Pentru cel care este doar curios, întâlnirea cu Cristos rămâne fără rod: batjocură și dispreț!

Cristos este căutat și astăzi de atât de curioși, cât și de păcătoși.
Noi de ce-l căutăm?
Vrem iertarea păcatelor, mântuirea sau doar semne?

28 septembrie 2017 

Joi din săptămâna a 25-a de peste an
Ss. Venceslau, m. *; Laurenţiu Ruiz şi îns., m. *; Fer. Amalia, m.
Ag 1,1-8; Ps 149; Lc 9,7-9

LECTURA I
Construiţi casa lui Dumnezeu şi voi locui cu plăcere în ea!
Citire din cartea profetului Aggeu 1,1-8
În anul al doilea al lui Darius, în luna a şasea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost prin Aggeu, profetul, către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi către Iosue, fiul lui Iehoţadac, marele preot, zicând: 2 Aşa spune Domnul Sabaot: „Poporul acesta zice: «Nu a venit timpul ca să reclădim casa Domnului»”. 3 Dar a fost cuvântul Domnului prin Aggeu, profetul, zicând: 4 „Dar pentru voi este timpul ca să locuiţi în casele voastre acoperite, iar casa aceasta să fie pustiită?” 5 Acum, aşa zice Domnul Sabaot: „Aveţi grijă de căile voastre! 6 Semănaţi mult, dar răsare puţin, mâncaţi, dar nu vă săturaţi, beţi, dar nu până să vă îmbătaţi, vă îmbrăcaţi, dar nu vă încălziţi, iar cel tocmit ia răsplata, dar o pune într-un pungă spartă”. 7 Aşa zice Domnul Sabaot: „Aveţi grijă de căile voastre! 8 Urcaţi pe munte, aduceţi lemne şi reclădiţi casa, iar eu îmi voi găsi plăcerea în ea şi voi fi cinstit”, spune Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 149,1-2.3-4.5-6a şi 9b (R.: 4a)
R.: Domnului îi place de poporul său.
sau:
Aleluia.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
lauda lui în adunarea credincioşilor săi!
2 Să se bucure Israel de creatorul său,
să tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor! R.

3 Să laude numele lui în dansuri,
să-i cânte psalmi cu tamburina şi cu harpa!
4 Căci Domnului îi place de poporul său
şi-i încoronează pe cei umili cu mântuire. R.

5 Să tresalte de bucurie, în glorie, credincioşii lui,
să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!
6a Gura să le fie plină de laudele Domnului;
9b aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este, dar, acesta despre care aud atâtea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,7-9
În acel timp, Irod tetrarhul a auzit despre toate cele pe care le făcea Isus şi era nedumerit, pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morţi”, 8 alţii: „S-a arătat Ilie”; iar alţii: „A înviat unul dintre profeţii cei vechi”. 9 Atunci Irod a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este, dar, acesta despre care aud atâtea?” Şi căuta să-l vadă.

Cuvântul Domnului
0

Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea…

plans lacrimi tristete durereCâtă nevoie este și astăzi de oameni care să fie întristați, care să se consume cu adevărat atunci când întâlnesc necredința și indiferentismul religios. Cât de benefic ar fi pentru Biserica dacă noi înșine, în fața necredinței și a răului din jur, am fi cuprinși de tristețe și am spune împreună cu apostolul Paul: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea” (Rom 9,2). Câtă nevoie este și astăzi de oameni care să ia în serios mântuirea și pe Dumnezeu. Pe noi ne doare gândul că s-ar putea să nu ne mântuim? Noi suferim atunci când vedem că frații și surorile noastre nu cred în Dumnezeu? Ne doare faptul că s-ar putea să nu se mântuiască tocmai pentru că nu cred, tocmai pentru că nu-l caută pe Dumnezeu? De cele mai multe ori noi nu facem nimic pentru a îndrepta pașii lor spre Dumnezeu, spre credință, spre Biserică, spre bine, spre adevăr.

Să ne amintin în această duminică cuvântul Domnului din Cartea profetului Ezechiel: „Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel. Ascultă cuvântul din gura mea și atenționează-i din partea mea! Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenționa și nu vei vorbi ca să-l atenționezi cu privirie la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine” (Ez 3,17-18).

Cu siguranță avem multe planuri pentru această zi, dar poate că printre ele ar trebui să includem și această „atenționare”. Să îndrăznim, asemenea lui Petru, să coborâm din barca comodităților și a indiferențelor noastre și să mergem spre frații noștri. Mergând spre ei, de fapt noi mergem spre Cristos care se află și vrea să trăiască în viața aproapelui nostru. Să mergem spre el, fără să ne temem de valurile care încearcă să ne înghită. Să privim mereu la Cristos și nu ne vom teme, vom putea străbate în siguranță tot drumul spre inima celuilalt. Iar dacă vom fi nevoiți să strigăm asemenea lui Petru: „Doamne, salvează-mă!”, vom simți cum însuși Cristos ne ridică, ne prinde şi ne salvează. Atunci noi înșine îl vom atinge pe Dumnezeu şi el ne va cuprinde într-o îmbrăţişare ce vom mai dori să nu se termine, căci Domnul nu rămâne indiferent în fața eforturilor pe care le facem pentru a salva sufletele fraților noștri.

Astăzi Domnul ni se adresează și nouă, așa cum i-a vorbit lui Ilie: „Ce faci aici?”. Știm că Ilie a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot” (cf. 1Rg 19,9-11). Noi suntem plini de zel pentru Domnul, dorim mântuirea „pentru fraţii noștri, pentru rudele noastre după trup” (cf. Rom 9,3)? Ce facem astăzi pentru ei și mântuirea lor?

Să veghem pentru că „Domnul e pe punctul să treacă”.
El este „un sunet de liniște adâncă”,
el este prezența care poate liniști inima noastră
și a fraților noștri (cf. 1Rg 19,11.12).

13 august 2017 

† DUMINICA a 19-a de peste an
Ss. Ponţian, pp. m. şi Hipolit, pr. m.; Ioan Berchmans, student
1Rg 19,9a.11-13a; Ps 84; Rom 9,1-5; Mt 14,22-33

LECTURA I
Ieşi şi stai pe munte în calea Domnului!
Citire din cartea întâi a Regilor 19,9a.11-13a
În zilele acelea, Ilie a ajuns la muntele lui Dumnezeu, Horeb, la peşteră, şi a adormit acolo; şi, iată, a fost adresat un cuvânt al Domnului către el. 11 Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!” Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12 După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă. 13a Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5
(Aleluia) Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-33
În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25 Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” 28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” 29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. 30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” 31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului
0