Răspuns. Înfrângere. Femeia. Te iubesc

Cum spune te iubesc un chimist

Reclame

Eroii nimănui și antieroii tuturor

 …sau despre binele care trece neobservat

binele raul noaptea singuratateaÎn fiecare zi, în lumea asta largă (sau minusculă, depinde de unde o privești), în fiecare clipă, miliarde de oameni iau decizia să facă un bine. Mai mic sau mai mare. Din egoism sau altruism. Din interes sau bunătate. Neștiuți, nevăzuți, ei îmbunătățesc cu o câtime viața noastră a tuturor pe această planetă. Păcătoși sau sfinți, genii sau reduși mintal, importanți sau derizorii, la ecuator sau la poli.

Covârșitoarea lor majoritate nu va atinge vreodată pragul celebrități. Căci și binele trebuie să întrunească anumite condiții să devină suficient de celebru: riscurile înfruntate, anvergura faptei, sacrificiile asumate, notorietatea înfăptuitorului etc. Când binele devine suficient de consistent pentru a-l scoate pe făptuitor din anonimat, de obicei, stârnește admirația noastră a tuturor. Și pe bună dreptate. Nu prea ne întrebăm atunci din ce motive a făcut ce a făcut (deși sunt mereu și cârcotași), ci doar apreciem și ne emoționăm. „Uite, că se poate!” ne spunem.

Și totuși, trebuie remarcat că răul face știrile, sângele atrage atenția, senzaționalul se grefează mereu pe crimă, ură, distrugere, invidie, abuz, moarte, nenorocire, cruzime, mizerie. Milioane de oameni se hrănesc zilnic, doar în România, cu dejecții televizate și livrate ca „știri”. Sunt dependenți de drogul lor, de participarea la soarta cruntă a lumii. Unii au chiar înalte justificări spirituale pentru acest sport: vor să vadă semnele sfârșitului. Și se uită la ele în fiecare zi. Dispoziția apocaliptică se îmbucă nefericit cu foamea după porția zilnică de rău în stare pură (ambalat strălucitor ca divertisment)….

Continuarea aici: Eroii nimănui și antieroii tuturor

Viața (mea!): un fel de concubinaj cu răul

viata si speranta binele si raulBiblia nu este o colecție de povestioare și dulcegării. Nu este nici măcar istoria unui singur popor sau vreun „cod al bunelor maniere”, un manual depășit care ar avea nevoie de o actualizare. Nu este o colecție de sfaturi sau de legi. Sfânta Scriptură este istoria noastră, a mea și a ta, călătoria noastră prin pustiul acestei lumi spre Țara promisă. Este Calea pe care noi trebuie să o parcurgem pentru a ne întâlni cu Dumnezeu. Este Adevărul pe care trebuie să-l îmbrățișăm pentru a da fiecărui om o nouă strălucire. Este tocmai Viața pe care trebuie să o avem în noi pentru a simți că „Dumnezeu este iubire și cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el” (1In 4,16).

Atunci când ajungem să cunoaștem și să credem în iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi (cf. 1In 4,16), suntem hotărâți să devenim aliații lui în lupta cu răul. Atunci simțim ale noastre cuvintele psalmistului: „Voi, care-l iubiți pe Domnul, urâți răul!” (Ps 97,10). Atunci ne încurajăm unii pe alții: „Ferește-ți limba de răutate și buzele de vorbirea înșelătoare; îndepărtează-te de rău și fă binele, caută pacea și urmeaz-o!” (Ps 34,15-16; cf. Ps 37,27).

Faptul că noi încă trăim un fel de concubinaj cu răul din noi și din jurul nostru, faptul că-l tolerăm cu nonșalanță, denontă că în lupta cu răul nu ne-am împotrivit încă până la sânge, nu suntem încă hotărâți să urâm răul, să avem repulsie până și la cea mai mică prezență a răului (cf. Evr 12,4-6). În noi încă este prezent acest „duh necurat”, acest amestec de bine și rău. Deși avem funcții și meserii și status care ar trebui de la sine să ne pună de partea binelui, totuși nu facem binele și nici nu urâm răul! Nu, încă nu ne-am împotrivit până la sânge, încă nu urâm răul. Și atunci înseamnă că încă nu suntem cu Cristos, încă nu aparținem cu totul Adevărului, nu ne-am lăsat încă fascinați și cuceriți de Omul desăvârșit.

Cristos, lumina lumii, ne privește astăzi și ne amintește, ca într-o mustrare din partea celui care ne iubește ca pe lumina ochilor: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face fapte rele urăște lumina și nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. Însă oricine face adevărul, vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu” (In 3,19-20). Așadar cum suntem? Unde suntem? Care este raportul nostru cu răul? Cine stăpânește în viața noastră: Cristos sau răul? Cui slujim prin viața de zi cu zi? Să nu cumva să fim și noi printre cei posedați, printre cei care cred că Isus Cristos a venit să-i distrugă! Dacă avem inima înveninată de rău, îmbuibată de viclenii, pornită împotriva binelui și a lui Dumnezeu, atunci strigăm și noi cu cei posedați de Diavol: „Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi?” (Mc 1,24)

Posedații de duhuri rele de atunci și de azi sunt oamenii care nu reușesc să aibă un raport echilibrat cu lumea, cu persoanele și lucrurile din jurul lor; oamenii care cred că pot negocia totul, trăi și cu binele și cu răul, cu iubirea și cu egoismul, cu viața și cu moartea, cu adevărul și cu minciuna, cu slujirea și cu domnia, cu virtutea și cu viciul, cu Dumnezeu și cu mamona, cu Cristos și cu Satana. Nu, nu se poate! Cristos trezește și alungă fiecare duh rău adormit în noi, fiecare demon care-i strigă: „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi?”. Aceasta pentru că duhurile rele știu că Isus nu face compromisuri cu Diavolul, nu negociază, ci îl descoperă și-l alungă: „Taci și ieși din el”! (Mc 1,25).

Cristos a luptat și luptă împotriva răului. Îl nimicește! Îl alungă! Dumnezeu s-a împotrivit răului până la sânge, până la moarte și încă moartea pe cruce!!! Să nu uităm acest lucru. Să imităm acest adevăr. Să nu ne împietrim inimile! Să-l ajutăm pe Cristos să exorcizeze viața noastră, să-l lăsăm să alunge răul din noi și din jurul nostru. Să ne nu împietrim inimile când răsună cuvântul său.

„Când auziţi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile voastre” (Ps 94,8). Când auzim glasul lui, să nu ne temem să urâm răul, să luptăm pentru a-l dezrădăcina din viața noastră, din casa și patria noastră. Să nu ne împietrim inimile, ci să ne trezim, dornici de purificare, dornici să ajungem la Domnul.

Când în viața noastră răsună glasul Domnului, adică atunci când citim și medităm cuvântul său, să-l primim cu această convingere: „Aceasta o spun pentru avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul fără abatere” (1Cor 7,35). Toată Scriptura ne-a fost lăsată spre avantajul nostru, spre a înțelege și îmbrățișa doar ceea ce este vrednic de cinste și astfel să ajungem la Domnul fără abatere.

Dacă ne dorim cu adevărat să ajungem la Domnul atunci să alungăm răul din casa noastră. Nu putem merge spre Dumnezeu trăind în concubinaj cu răul. Să ne apropiem și să ne lăsăm însoțiți doar de cei care luptă împotriva răului, de cei care urăsc răul, de cei care se împotrivesc răului până la sânge. Iar dintre aceștia, Cristos este cel care se împotrivește în fiecare clipă răului, îl distruge prin cuvintele și faptele sale.

Să ne lăsăm fascinați de cel care „învață cu autoritate”, de cel care are puterea de a porunci și nimici duhurile necurate din noi. Să fim uimiți și cuprinși de o teamă sfântă în preajma lui Cristos care vrea să scoată din viața noastră tot ceea ce se opune lui Dumnezeu și iubirii.

Să ne fie drag Cristos și să-l iubim cu toată ființa noastră pentru că el este persoana care atunci când ne eliberează nu ne pune alt jug decât porunca iubirii (Mc 12,29-31), legea care sintetizează atât de bine întreaga Scriptură și reflectă viața, moartea și învierea lui Cristos. Eliberați prin puterea lui Cristos și trăind cu Cristos vom fi „fără griji” și vom îmbrățișa, asemenea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, doar ceea ce este „vrednic de cinste și conduce la Domnul fără abatere” (cf. 1Cor 7,32.35).

Am încredere în Cristos, în autoritatea cuvintelor și faptelor sale, în învățătura sa veșnic nouă și fascinantă, pentru că este adânc înrădăcinată în iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă. Da, am deplină încredere în Domnul Isus pentru că știu că este Persoana care luptă să învingă răul. Ba chiar mai mult, răul deja a fost învins prin patima, moartea și învierea lui!


28 ianuarie 2018 

† DUMINICA a 4-a de peste an
Sf. Toma de Aquino, pr. înv.; Fer. Olimpia, călug. m.
Dt 18,15-20; Ps 94; 1Cor 7,32-35; Mc 1,21-28

LECTURA I
Eu voi face să se ridice din mijlocul fraţilor lor un profet ca tine, voi pune cuvintele mele pe buzele lui.
Citire din cartea Deuteronomului 18,15-20
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să ascultaţi de el! – 16 aşa cum ai cerut de la Domnul Dumnezeul tău pe Horeb în ziua adunării, zicând: «Nu vreau să mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu, nici să văd focul acesta mare, ca să nu mor». 17 Domnul mi-a spus: «Este bine ceea ce au zis. 18 Voi ridica pentru ei din mijlocul fraţilor lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc. 19 Dacă cineva nu va asculta de cuvintele mele pe care le va spune în numele meu, eu îi voi cere cont. 20 Dar profetul care s-ar purta cu trufie, spunând ceva în numele meu ce nu i-am poruncit să spună sau vorbind în numele altor dumnezei, profetul acela să moară!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 94(95),1-2.6-7abc.7d-9 (R.: cf. 8)
R.: Când auziţi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile voastre.

1 Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
2 să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim! R.

6 Veniţi să-l adorăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
7abc căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte! R.

7d O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
8 „Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa în pustiu;
9 acolo m-au ispitit părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele”. R.

LECTURA A II-A
Fecioara se îngrijeşte de cele ale Domnului.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,32-35
Fraţilor, eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, 33 însă cel care este căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, şi este împărţit. 34 Tot aşa şi femeia necăsătorită, tot aşa şi fecioara se îngrijeşte de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup şi în duh, însă cea căsătorită se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului. 35 Aceasta o spun pentru avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul fără abatere.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,16; Is 9,1
(Aleluia) Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea şi în umbra morţii le-a răsărit o lumină. (Aleluia)

EVANGHELIA
El îi învăţa ca unul care are autoritate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,21-28
În acel timp, au venit la Cafarnaum. Şi îndată, în zi de sâmbătă, Isus a intrat în sinagogă şi-i învăţa. 22 Şi erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor. 23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat, care a strigat, zicând: 24 „Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. 25 Dar Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!” 26 Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieşit din el. 27 Atunci toţi au fost cuprinşi de teamă încât discutau între ei, zicând: „Ce-i asta? O învăţătură nouă dată cu autoritate! El porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun”. 28 Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: