„Ora et labora – roagă-te şi munceşte”, răsună astăzi în lumea întreagă în amintirea celui care din anul 1964 este numit „Patronul Europei”. Roagă-te și muncește, este regula după care și astăzi trăiesc mii de oameni, în timp ce mulți alții cred că pot separa aceste două realități. Sunt unii care cred că-l pot urma pe Cristos doar prin munca lor, prin realizările lor, neglijând rugăciunea, viața spirituală, sufletul lor și al celor din jur. Oare sfinții sunt cei care au construit catedrale mărețe sau cei care au dat sufletelor forma măreață a unei catedrale în care Dumnezeu ne naște și trăiește?

Sfântul Benedict – și toți sfinții, în general – ne invită să ne amintim că urmarea lui Cristos nu este atât despre ceea ce realizăm, despre munca noastră, ci despre „realitățile” la care am renunțat. Mai mult, nu doar sfinții, ci însuși Cristos este cel care ne spune: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (Mt 16,24). Să renunțe la sine, zice Domnul. Nu ne vorbește de nicio altă realizare măreață, ci de această nobilă virtute: renunțarea la noi înșine, lepădarea de mândria noastră, de egoismul nostru.

Nobilă eliberare a sufletului este renunțarea la noi înșine. Doar aceasta ne ajută să fim persoane de caracter în urmarea lui Cristos și nu caricaturi pe urmele lui Cristos, imagini hidoase ale oamenilor care cu nasul ating cerul, dar cu sufletul sunt în mocirlă. Ce imagine hidoasă! Ce urâți suntem atunci când nu ne eliberăm în totalitate de noi înșine pentru ca, plini de smerenie, să ne simțim sufletul ridicat până la cer.

Aceasta este rugăciunea pe care astăzi o înălțăm împreună cu întreaga Biserică: „Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul, de a nu pune nimic mai presus de iubirea ta, ca să putem alerga cu inimă deschisă, pe calea poruncilor tale”. Implorăm harul de a ne elibera de tot ceea ce ne trage sufletul în jos, de tot ceea ce ne împovărează sufletul creat pentru cer, creat pentru a „moșteni viața veșnică” (cf. Mt 19,29).

Oare noi putem spune astăzi cu sfântul Benedict și cu apostolul Petru: „Doamne, iată, noi am lăsat toate” (Mt 19,27)? La ce mai avem de renunțat pentru a fi cu adevărat liberi? Ce anume ne împiedică să ne numărăm printre cei fericiți? Cine sau ce ne trage sufletul în jos, împiedicându-l să atingă cerul?

Să privim la Cristos: „El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului… s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,6-8). Să învățăm de la Cristos și de la sfinți: calea spre desăvârșire este renunțarea, iar singura noastră realizare trebuie să fie „purtarea crucii pe urmele Domnului” (cf. Mt 16,24).

Să ne însușim, în rugăciune și umilință,
arta renunțării, nu a realizărilor.
Nicio muncă fără rugăciune!

11 iulie 2017 

Marţi din săptămâna a 14-a de peste an
SS. BENEDICT, abate, patron al Europei; Olga, regină
Prov 2,1-9; Ps 33; Mt 19,27-29

LECTURA I
Pleacă-ţi inima spre înţelegere!
Citire din cartea Proverbelor 2,1-9
Fiule, dacă primeşti cuvintele mele, şi păstrezi la tine poruncile mele, ² dacă asculţi cu urechea înţelepciunea şi dacă-ţi pleci inima spre înţelegere, ³ ba, mai mult, dacă vei striga după pricepere şi dacă-ţi vei înălţa glasul după înţelegere, ⁴ dacă o vei căuta ca pe argint şi dacă te vei interesa ca de comori, ⁵ atunci vei pricepe teama de Domnul şi vei afla cunoaşterea lui Dumnezeu. ⁶ Căci Domnul dă înţelepciunea, din gura lui ies cunoaşterea şi înţelegerea. ⁷ El rezervă pentru cei drepţi succesul, este scut pentru cei care umblă în neprihănire. ⁸ Păzeşte căile judecăţii şi ocroteşte drumul celor pioşi ai săi. ⁹ Atunci vei pricepe dreptatea şi judecata, nepărtinirea, pe orice cale a binelui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9.10-11 (R.: 9a);
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!

² Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
³ Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

⁴ Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
⁵ L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

⁶ Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
⁷ Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută refugiu în el! R.

¹⁰ Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
¹¹ Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi, care m-aţi urmat, veţi primi însutit şi veţi moşteni viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,27-29
În acel timp, Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat! Deci care va fi partea noastră?” ²⁸ Dar Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi, care m-aţi urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei sale, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri, ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel. ²⁹ Şi oricine va fi părăsit case sau fraţi sau surori, sau tată sau mamă, sau soţie sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică”.

Cuvântul Domnului