„Nu am timp” este refrenul zilelor noastre. „Nu am timp” este scuza pe care o considerăm universal valabilă și o folosim atât pentru cele sfinte: nu am timp să merg la biserică, nu am timp să mă rog, nu am timp să mă spovedesc, nu am timp să vorbesc cu duhovnicul, nu am timp să dau de pomană, nu am timp să-i vizitez pe cei săraci, bolnavi, închiși, uitați, singuri etc.; cât și pentru cele lumești: nu am timp să-mi vizitez părinții sau bunici, nu am timp să vorbesc cu frații, nu am timp să mă împac cu vecinul, nu am timp să-mi fac bine munca, nu am timp să-mi fac temele, nu am timp să fac ordine în viața și în casa mea. Nu mai avem timp pentru nimic sfânt, pentru nimic bun. Și totuși, ce facem cu cele 24 de ore? Ce facem cu cele șapte zile ale săptămânii? Cât timp dăm Domnului? Cât timp dăm omului, aproapelui, familiei? Cât timp pierdem?

Nu cumva duminica există tocmai pentru ca noi să avem timp? Nu cumva duminica este ziua în care putem face binele pe care n-am apucat să-l facem în timpul săptămânii? Nu cumva duminica este ziua în care trebuie să dăm timp Domnului și aproapelui? Este însuși cuvântul Domnului care ne amintește că trebuie să sfințim ziua Domnului: să facem binele și să salvăm vieți, adică să folosim mai bine timpul pe care Dumnezeu ni-l oferă cu generozitate. 

De aceea, dincolo de toate pasiunile noastre și de toate recomandările societății pentru a ne petrece duminica, pentru cel care crede în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, duminica rămâne „Ziua Domnului”, un timp de har pe care creștinul îl sfințește prin participarea la sfânta Liturghie și prin întâlnirea directă cu Isus prezent în sfânta Euharistie și în cuvântul Scripturii. Pentru cel care l-a cunoscut și întâlnit cu adevărat pe Cristos, duminica nu poate trece fără rugăciune și fără a dedica timp familiei, comunității, prietenilor. 

Dacă în această lună contemplăm și iubim inima lui Isus plină de bunătate și de dragoste, să ne facem și noi timp pentru a fi plini de bunătate și de dragoste față de aproapele. Să învățăm de la Isus bunătatea. Nu suntem creștini adevărați dacă nu pășim smeriți și flămânzi, însetați de dreptate, pe urmele Domnului. Dacă nu oferim timp de calitate lui Dumnezeu și aproapelui, mai devreme sau mai târziu, vom simți și noi cum Isus „ne privește cu mânie, întristat din cauza împietririi inimii noastre”. Să folosim bine timpul. Să nu ne conformăm lumii acesteia, ci să ne salvăm sufletul sfințind ziua Domnului și renunțând la noi înșine în favoarea fraților noștri: să-i vizităm pe cei singuri, să-i alinăm pe cei bolnavi, să-i mângâiem pe cei triști, să-i ridicăm pe cei căzuți, să redăm speranța celor deznădăjduiți. Să privim la Cristos și să ridicăm privirile oamenilor spre Cristos. Să facem din Cristos centrul vieții noastre, centrul duminicii noastre, centrul comunității noastre, centrul casei noastre. Abia atunci vom cunoaște bucuria adevărată, fericirea unei zile de duminică.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,23-3,6
Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. ²⁴ Atunci fariseii i-au spus: „Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?” ²⁵ Iar el le-a spus: „Nu aţi citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el, ²⁶ cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte care nu era permis să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor care erau cu el?” ²⁷ Şi le-a spus: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă; ²⁸ pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”. ^3,1 A intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. ²Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. ³ El i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te în mijloc!” ⁴ Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. ⁵ Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. ⁶ Atunci, fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Cuvântul Domnului