Arhivă etichetă pentru ‘necredinta’

Ce cuvânt i-ai adresa celui care zice: „Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”?

rugaciune credinta necredintaDacă ar fi să folosești un singur cuvânt pentru a descrie relația ta cu Isus Cristos, ce cuvânt ai folosi? Prietenie? Indiferență? Iubire? Tristețe? Fericire? Credință? Minune? Biserică? Adevăr? Mântuire? Alege un cuvânt. Găsește un cuvânt, unul singur. Dacă ar trebui să spui celui care nu crede în Cristos, un singur cuvânt despre Dumnezeu, ce cuvânt i-ai spune? Dar celui care zice: „Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”, ce cuvânt i-ai adresa? Alege un singur cuvânt!

Vedem că astăzi însuși Cristos caută să găsească termeni pentru a descrie, pentru a compara „această generație”, adică pe tine și pe mine. De prea multe ori, tocmai pe noi, creștinii, Cristos ne găsește indiferenți în fața mesajului său: nici nu dansăm când ne cântă din fluier, nici nu bocim când ne cântă de jale (cf. Mt 11,16-17). Părem apatici, lipsiți de energia necesară pentru a ne bucura sau pentru a plânge. Dezinteresați de Cristos, am rămas iubitori de un „Crăciun fără Dumnezeu”. În loc să-l așteptăm pe Cristos, așteptăm cadourile Crăciunului. Oare poate exista ceva mai important decât să-l primești și să-l oferi pe Cristos?

Cum te simți astăzi, în timp ce Cristos vine să te întâlnească? Dumnezeu vine la tine: ești neliniștit? Nerăbdător? Cum vezi viața ta în fața celui mai mare mister: Dumnezeu făcut om pentru mântuirea ta? Ce simți? Cât crezi? Ce poți spune celui de lângă tine care trăiește în indiferență?

Să fim sinceri. Să nu ne amăgim! Între noi și despre noi putem să folosim cuvinte frumoase. Putem chiar să și mimăm creștinismul, credința: mâini împreunate, îngenunchieri pioase, activități „religioase”… Putem fi oricine astăzi și mâine și anul viitor, dar nu și în veșnicie, nu în fața lui Dumnezeu. Așadar ce cuvânt alegi pentru a descrie relația ta cu Cristos? Oare Cristos ar alege același cuvânt? Cum ar descrie el inima ta, relația ta cu el? Oare cum ne vede Cristos astăzi? Ce spune despre noi? Să nu uităm că „Domnul cunoaşte calea celor drepţi, cunoaște cărările pe care umblăm, iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire” (Ps 1,6). Să nu uităm cu câtă gingășie ne invită Domnul pe calea cea dreaptă: „Eu, Domnul, te învăţ spre binele tău, te călăuzesc să mergi pe cale. O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele! Pacea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta, ca valurile mării” (Is 48,17-18).

Să veghem și să muncim la convertirea noastră ca să nu ne găsească indiferenți, apatici, cu ochii lipiți de un ecran, cu inima bătând doar într-o lume virtuală, plasați în rețele și relații în care pierdem timpul, viața, sufletul. Să nu uităm: ceea ce se opune iubirii nu este atât ura, cât mai ales indiferența, apatia.

Cuvântul pe care l-ai ales astăzi trebuie să fie șoptit de inimă și confirmat de viață, de fapte și, mai ales, confirmat de Cristos.

Domnul este aproape,
atât de aproape încât îți aude fiecare bătaie a inimii.

15 decembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Sf. Virginia, văduvă
Is 48,17-19; Ps 1; Mt 11,16-19

LECTURA I
O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Citire din cartea profetului Isaia 48,17-19
Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învăţ spre binele tău, care te călăuzesc să mergi pe cale. 18 O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele! Pacea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta, ca valurile mării. 19 Descendenţa ta va fi ca nisipul şi cei născuţi din tine, ca firele de nisip. Numele lor nu va fi şters şi nici nimicit dinaintea mea”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: cf. In 8,12)
R.: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi are succes în tot ceea ce face. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Domnul vine, ieşiţi-i în întâmpinare, el este principele păcii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,16-19
În acel timp, Isus a început să vorbească mulţimii: „Cu cine voi compara această generaţie? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii, zicând: 17 «V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale, şi n-aţi bocit». 18 Căci a venit Ioan, care nu mănâncă şi nu bea, iar ei spun: «Are diavol». 19 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii!”. Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei”.

Cuvântul Domnului
0

Indiferența este o sursă inepuizabilă de nefericire…

nefericireAstăzi putem să ne însușim atitudinea celui indiferent față de întruparea Cuvântului sau atitudinea celui care, plin de entuziasm, crede și se bucură de Cristos, de eliberatorul vieții noastre. Astfel, în timp ce profetul ne invită: „Veniţi, să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob!… Veniți să mergem împreună spre Nașterea Domnului” (cf. Is 2,3), lângă noi răsună și o altă voce ademenitoare: „Cristos se naște pentru mine și mie nu-mi pasă”; în timp ce privim la Cristos care e uimit de credința centurionului – „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă”, pentru unii dintre noi Cristos pare să spună: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de indiferență” (cf. Mt 8,10). Unde ne regăsim? Ne pasă cu adevărat de întruparea Cuvântului? Ne intresează eliberarea adusă de Cristos? Care este refrenul vieții noastre: „Doamne, eliberează-mă de indiferență, spune numai un cuvânt și mă voi vindeca” sau „Cristos se naște pentru mine și mie nu-mi pasă! Cristos trece prin viața mea, pe lângă mine și mie nu-mi pasă”? Ce cântăm prin faptele noastre, prin felul în care am început această săptămână?

În fața lui Cristos care vine spunem cu toată convingerea: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu, sufletul meu, casa mea, inima mea!” (cf. Mt 8,7)… Spune, Doamne, un cuvânt și vom fi eliberați de orice indiferență, de tot răul, ne vom curăți sufletul pentru a te primi cu inimi pure când vei veni la noi”. Suntem în fața unui mare mister: cel care trebuie să vină este el înșuși cel care ne eliberează de toată indiferența și nevrednicia pentru a-l putea primi așa cum se cuvine. De fapt, cel care trebuie să vină nu este nimeni altul decât Eliberatorul, cel care ia asupra sa păcatele noastre și ale lumii întregi. Dorim noi un astfel de oaspete în casa și în viața noastră?

Avem nevoie de un Eliberator. Avem nevoie de cineva care să ne smulgă din indiferență și să aprindă în inima noastră dorința mântuirii. Iată adevărul despre noi și despre întruparea Cuvântului: „Bolnavă, firea noastră cerea să fie vindecată; căzută, să fie ridicată; moartă, să fie înviată. Pierduserăm stăpânirea binelui, trebuia să o primim înapoi. Închişi în întuneric, trebuia să ni se aducă lumina; pierduţi fiind, aşteptam un Mântuitor; prinşi, un ajutor; robi, un eliberator. Aceste motive erau oare lipsite de însemnătate? Nu meritau ele să-l mişte pe Dumnezeu pentru a-l face să coboare până la firea noastră omenească spre a o cerceta, fiindcă omenirea se găsea într-o stare atât de jalnică şi de nefericită?” (Grigore de Nyssa).

Nefericiți suntem dacă Cristos se naște pentru noi și nouă nu ne pasă!

Domnul este aproape!
Iar noi strigăm din toată inima:
„Doamne Dumnezeul nostru, vino şi ne eliberează,
arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi” (Ps 79,4)!

4 decembrie 2017 

Luni din săptămâna 1 din Advent
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv. *; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.
Is 2,1-5 (Is 4,2-6); Ps 121; Mt 8,5-11

LECTURA I*
Domnul cheamă toate popoarele la pacea veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu.
Citire din cartea profetului Isaia 2,1-5
Ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim. În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi stabilit pe vârful munţilor şi va fi mai înalt decât colinele şi se vor îndrepta spre el toate neamurile. 3 Popoare multe vor veni şi vor zice: „Veniţi, să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob! El ne va învăţa căile sale şi noi vom umbla pe cărările lui. Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. 4 Va judeca între neamuri şi va decide între multe popoare. Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor, în seceri. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam şi nu vor mai învăţa războiul. 5 Casă a lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 121(122),1-2.3-4a(4b-5.6-7)8-9 (R.: cf. 1)
R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

1 M-am bucurat când mi s-a spus:
„Să mergem în casa Domnului!”
2 Iată, picioarele noastre au ajuns
la porţile tale, Ierusalime! R.

3 Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întărită.
4 Acolo urcă triburile, triburile Domnului,
după mărturia lui Israel, ca să laude numele Domnului.
5 Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului:
„Să aibă linişte cei care te iubesc!
7 Pacea să locuiască între zidurile tale
şi liniştea, în palatele tale!” R.

8 De dragul fraţilor şi prietenilor mei, eu spun: „Pace ţie!”
9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru,
mă rog pentru bunăstarea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 79(80),4
(Aleluia) Doamne Dumnezeul nostru, vino şi ne eliberează, arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-11
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.

Cuvântul Domnului
0

Când ai avut nevoie pentru prima oară ca Dumnezeu să nu existe?

tineri credinta ateismCei care nu au gustat niciodată fericirea de a dărui dezinteresat, de a-i invita la masă „pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi”, pe cei care nu au cu ce să-i răsplătească” (cf. Lc 14,13), sunt cei cărora le convine cel mai mult ca Dumnezeu să nu există. Oamenii care nu fac niciodată un bine gratuit sunt cei mai interesați ca Dumnezeu să nu existe.

Mulți devin necredicioși tocmai pentru că aceasta este varianta cea mai comodă pentru conștiința lor încărcată de rău și păcate. Așa reiese și din povestirea unui fost ateu, Sașa, acum preot. Acestuia i s-a spus pe când era necredincios: „Sașa, nu este chiar atât de important faptul că tu nu crezi în Dumnezeu. Lui nu i se poate întâmpla nimic din asta, minunat însă este că el crede în tine… Tu, însă, Sașa, mergi acasă și gândește când anume ți-ai pierdut credința? Când ai avut nevoie ca Dumnezeu să nu existe?”

Sașa a venit acasă și se gândea: „Cred că mi-am pierdut credința în timpul studiilor. Eram prea inteligent ca să mai cred”. Apoi însă și-a dat seama că de fapt o întâmplare din copilărie l-a făcut ateu.

Era un băiețel evlavios care mergea la biserică în fiecare duminică: intra, făcea semnul crucii, se oprea în mijlocul bisericii, în față, și se ruga. De fiecare dată primea un bănuț, pe care îl punea în căciula cerșetorului orb de la intrarea în biserică.

Odată plimbându-se cu mama prin oras, a văzut un căluț de lemn care costa șase bănuți. A rugat-o pe mama să i-l cumpere, ea l-a refuzat, iar el a venit acasă trist. Duminica următoare, pe când mergea la biserică, ajungând în fața cerșetorului, s-a gândit că, dacă nu-i va da de șase ori bănuțul, și-ar putea cumpara jucăria. Zis și făcut. A procedat astfel de patru ori, iar a cincea oara s-a gândit: „Daca ar fi să iau de la el un banuț, atunci voi cumpara și mai devreme căluțul”. Și a furat de la orb un ban.

Intrând în biserică a simțit că nu poate să sta în față: dacă Dumnezeu îl va observa? S-a dus și s-a ascuns într-un colț. Văzându-l retras, părinții și-au zis: „Până acum era mic, stătea în fața lui Dumnezeu. Acum viața lui a devenit mai interiorizată și caută un loc ascuns unde să stea cu Domnul în tăcere”.

Însă Sașa simțea că situația se înrăutățește și că trebuie să se ascundă de Dumnezeu. Aceasta până când fratele mai mare, încărcat cu cunoștințe ateiste, a început sa-i explice ca, de fapt, Dumnezeu nu există. Si Sașa s-a agățat de această idee: „Dacă nu este Dumnezeu, atunci nu are importanță dacă am furat bănuțul și n-am pus în căciulă ceilalți cinci bănuți”.

Acesta a fost începutul „ateismului” său: necredința a devenit colacul salvator împotriva propriilor mustrări de conștiință (cf. Mitropolitul Antonie al Surojului, în https://pelicanuldinpustiu.wordpress.com/tag/antonie-bloom/).

Intră în inima ta şi întreabă-te
când ai avut nevoie pentru prima oară ca Dumnezeu să nu existe.
Însă acum crezi cu adevărat în Dumnezeu?

6 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 31-a de peste an
Sf. Leonard, pustnic
Rom 11,29-36; Ps 68; Lc 14,12-14

LECTURA I
Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,29-36
Fraţilor, darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare, 31 la fel, nici ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi. 33 O, profunzime a bogăţiei, a înţelepciunii şi a ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile lui şi cât de neînţelese sunt căile sale! 34 Într-adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui? 35 Sau cine i-a dat lui mai întâi, ca să i se dea înapoi?” 36 Căci toate vin de la el, prin el şi pentru el. Lui să-i fie glorie în veci! Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 68(69),30-31.33-34.36-37 (R.: 14c)
R.: În marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule!

30 Eu sunt sărman şi chinuit;
Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!
31 Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări
şi îl voi preamări aducându-i mulţumire. R.

33 Să vadă cei umili şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile voastre se vor bucura de viaţă!
34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare. R.

36 Căci Dumnezeu mântuieşte Sionul
şi va reclădi cetăţile lui Iuda:
şi vor locui acolo şi le vor moşteni.
37 Le va moşteni descendenţa slujitorilor săi
şi vor locui acolo cei care iubesc numele lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,31b-32a
(Aleluia) Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu-i invita pe prieteni, ci invită-i pe cei săraci şi infirmi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,12-14
În acel timp, conducătorului fariseilor care l-a invitat, Isus i-a spus: „Când dai un prânz sau un ospăţ, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi fie răsplata! 13 Dimpotrivă, când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi 14 şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi!”

Cuvântul Domnului

0