Mult din ceea ce trăim astăzi este fragil: iubirea, prietenia, fericirile, viața. Toate par atât de firave. Uneori ne plângem de iubirea primită de la cei din jurul nostru, dar noi ce fel de iubire oferim? Uneori căutăm prieteni buni, prietenii sănătoase. Dar noi ce fel de prieteni suntem pentru cei care ne întâlnesc? Ce fel de prietenie oferim? Toți vrem prieteni buni, oameni de încredere, persoane care să ne facă fericiți. Însă cei care caută prietenia noastră ce găsesc? Oare trăim fericirile proclamate de Isus? Suntem fericiți? Răspândim fericire? Inspirăm încredere? Faptele și vorbele noastre ne duc și îi duc și pe alții spre sfințenie sau ne târăsc spre disperare?

Evanghelia de astăzi ne amintește cele opt nebunii transformate în fericire prin Cristos, cu Cristos și în Cristos. Știm bine că fără el nimic din acestea nu ar fi adevărate fericiri. Știm la fel de bine că sărăcia, lacrimile, nedreptățile, persecuțiile, insultele nu ne fac fericiți. Nici măcar blândețea, milostivirea, curăția nu ne fac să tresăltăm de fericire. Nu acestea ne fac fericiți, ci Cristos, prezența sa și darul său: Dumnezeu prezent și viața veșnică gustată, trăită, simțită deja acum. Astăzi! Aici! Aceasta este adevărata fericire: prezența lui Cristos în viața noastră. Adică viața de sfințenie. 

Sfințenia este fericire! Criteriile sunt clare în fericirile proclamate de Cristos. Nu sunt criteriile generației de cristal, nu sunt criterii supuse fragilității, tocmai pentru că fericirea adusă de sfințenia vieții nu este fragilă, nici provizorie. Fericirea adusă de Cristos durează o veșnicie.

Astăzi suntem fericiți nu pentru că suntem săraci, înlăcrimați, blânzi, înfometați de dreptate, milostivi, curați, pacifici, persecutați, insultați. Nu! Ci suntem fericiți pentru ceea ce contează cu adevărat: îl avem pe Dumnezeu și așa pregustăm acum viața veșnică.

Totodată suntem fericiți pentru că îl avem pe aproapele. Cred cu tărie că fericirea interioară este suma fericirilor realizate în viața celor de lângă noi. Trebuie să fie greu – ba chiar imposibil! –  să fii fericit dacă nu ai reușit să faci fericit măcar un om. Știu că mulți spunem că: „Fericirea mea este să fiu cu Dumnezeu! Domnul îmi este suficient pentru a fi fericit(ă)”. Însă putem parafraza un cuvânt al Scripturii: Dacă cineva spune: „Sunt fericit cu Dumnezeu” şi-l urăşte pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu e fericit cu fratele său pe care îl vede nu poate să fie fericit cu Dumnezeu pe care nu-l vede. Avem această poruncă de la el: cine-l iubeşte pe Dumnezeu să-l iubească şi pe fratele său! (cf. 1In4,20-21).Astăzi să fim fericiți ca Isus, cu Isus și prin Isus. Domnul să ne ajute să fim fericiți cu ceea ce suntem, cu ceea ce am ales să fim și cu ceea ce avem. Preasfânta Inimă a lui Isus, fericirea tuturor sfinților, să ne ajute să fim fericiți și sfinți. Să fim și noi blânzi, milostivi și cu inima curată, ca Isus Cristos, și așa îl vom vedea pe Dumnezeu.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a
În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. ² Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: ³ „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! ⁴ Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! ⁵ Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! ⁶ Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! ⁷ Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! ⁸ Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! ⁹ Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! ¹⁰ Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! ¹¹Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. ^12a Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”

Cuvântul Domnului