„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13). Iar pentru Cristos aceste cuvinte nu au rămas „vorbe”, ci s-au concretizat în sacrificiul de pe lemnul crucii. Noi avem un prieten pentru care am fi dispuși să murim? La cine ne gândim atunci când vorbim despre prietenie și prieteni? Știind că „prietenul fidel este o protecţie puternică; cine-l găseşte a găsit o comoară… şi nu este măsură pentru valoarea lui”, cât timp acordăm prieteniei și prietenilor?

Dintre toate formele de a iubi, prietenia încarnează forma cea mai sublimă. Ea este un bine incomparabil pentru sufletul nostru, este izvor de fericire pentru viață, un izvor care ne alimentează zilnic legătura cu Dumnezeu și cu oamenii. Însă acest „izvor de fericire”, prietenia, necesită din partea noastră o investiție zilnică: atenția. Nu se poate vorbi de prietenie fără a fi atent la cel pe care îl numești prieten, fără a fi atent la viața sa, la preocupările sale, la cuvintele sale. Atunci când lipsește atenția, prieteniile se sfărâmă, iar inimile încep să sufere.

De cele mai multe ori în oameni, în prieteni, noi nu căutăm soluții pentru problemele noastre, ci o inimă care să ne asculte, suflete care să ne cuprindă într-o îmbrățișare, priviri care să ne mângâie și să ne sădească în inimi convingerea că nu suntem singuri în dificultățile zilnice. Aceste mângâieri le așteaptă și prietenii noștri de la noi: să ne îndreptăm atenția spre ei și să le oferim timpul nostru. Însă nu orice fel de timp! Timpul pe care îl oferim trebuie să fie un „timp de calitate”, adică plin de răbdare și atenție, un timp care să-i permită celuilalt să-și așeze sufletul, plin de bucurii sau neliniști, în brațele noastre. Abia atunci când în relațiile noastre de prietenie procedăm cu răbdare și atenție, abia atunci putem spune că suntem un prieten bun.

Să nu uităm că prietenia nu are nevoie de expresii de genul: „Tu ești prietenul meu”, după cum iubirea nu constă în a spune „Te iubesc”. Prietenia și iubirea au nevoie de un alt cuvânt: „Iată-mă!”. Să spui mereu celuilalt: „Iată-mă. Sunt aici pentru tine…”, înseamnă mai mult decât „Te iubesc!” și consolidează relațiile, evitând sfâșietorul moment al divorțului și al ruperii legăturilor de prietenie și iubire.

Vorbindu-ne despre prietenie și căsătorie, cuvântul Domnului din această zi ne poartă spre examinarea conștiiței pentru a vedea cum sunt relațiile noastre cu cei pe care îi numim prieteni, cu cei pe care pretindem că-i iubim. Nu trebuie să așteptăm momentul dificultăților pentru a spune: „Iată-mă, sunt aici să te ajut acum când ai nevoie de mine”, ci trebuie să exersăm în fiecare zi capacitatea noastră de a fi atenți și de a oferi „timp de calitate” celor care fac parte din viața noastră.

Prietenia nu se măsoară în zile sau ani,

ci în calitatea timpului pe care l-ai oferit celuilalt.

24 februarie 2017 

Vineri din săptămâna a 7-a de peste an
Fer. Marcu de Marconi, pr.
Sir 6,5-17; Ps 118; Mc 10,1-12

LECTURA I
Nimic nu-i mai de preţ decât un prieten credincios.
Citire din cartea lui Ben Sirah 6,5-17
Vorba dulce va înmulţi prietenii şi limba plăcută va mări afecţiunea. Să fie mulţi cei care trăiesc în pace cu tine, dar sfetnicii tăi, unul dintr-o mie! ⁷ Dacă e să-ţi dobândeşti un prieten, dobândeşte-l prin încercare şi nu te încrede repede în el! ⁸ Căci există prieten în timpul lui potrivit, dar nu rămâne aproape în ziua strâmtorării tale. ⁹ Există prieten care se schimbă în duşman şi dezvăluie conflictul spre jignirea ta. ¹⁰ Există prieten tovarăş la mese, dar nu rămâne aproape în ziua strâmtorării tale. ¹¹ În cele bune ale tale, va fi ca tine şi va vorbi cu îndrăzneală slujitorilor tăi. ¹²Dacă vei fi umilit, va fi împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde. ¹³ Îndepărtează-te de duşmanii tăi şi fii atent cu prietenii tăi! ¹⁴ Prietenul fidel este o protecţie puternică; cine-l găseşte a găsit o comoară. ¹⁵ Nu este schimb pentru prietenul fidel şi nu este măsură pentru valoarea lui. ¹⁶Prietenul fidel este leac pentru viaţă; cei care se tem de Domnul îl vor găsi. ¹⁷ Cel care se teme de Domnul îşi întăreşte prietenia, căci după cum este el, aşa va fi şi aproapele lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),12 şi 16.18 şi 27.34-35 (R.: 35a)
R.: Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea poruncilor tale!

¹² Binecuvântat eşti, Doamne;
învaţă-mă hotărârile tale!
¹⁶ Hotărârile tale sunt desfătarea mea
şi nu voi uita cuvântul tău. R.

¹⁸ Deschide-mi ochii ca să văd
faptele minunate ale legii tale!
²⁷ Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale
şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

³⁴ Fă-mă să pricep, ca să păzesc legea ta,
şi o voi păzi din toată inima!
³⁵ Călăuzeşte-mă pe calea poruncilor tale,
căci pe ea mi-am găsit plăcerea! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevărul. Consacră-ne în adevăr! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,1-12
În acel timp, Isus, ridicându-se de acolo, a plecat în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan, iar mulţimile au venit împreună din nou în jurul lui. Şi iarăşi, după cum îi era obiceiul, le învăţa. ² Atunci s-au apropiat fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. ³ Isus, răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” ⁴ I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”. ⁵ Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. ⁶ Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; ⁷ de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui ⁸ şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. ⁹ Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” ¹⁰ Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. ¹¹ El le-a spus: „Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter cu ea. ¹² Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter”.

Cuvântul Domnului