Știm că și astăzi Cristos alege și trimite ucenici care să predice „împărăția cerurilor”. Unii dintre acești apostoli ajung în viața noastră. Toți cunoaștem cel puțin un preot. Cum se simte în mijlocul nostru? Ce-i suntem preotului din parohia sau din comunitatea sau din familia noastră? Cum îl simțim, cum îl privim, cum îi vorbim, despre ce îi vorbim? Cum ne simțim în preajma preoților? E important să avem clare aceste realități: cine suntem noi pentru preot, dar și cine este preotul pentru noi.

În centrul misiunii lui Cristos și a tuturor creștinilor este vestirea împărăției lui Dumnezeu: „Mergând, predicați spunând: «S-a apropiat împărăția cerurilor»” (Mt 10,7). Totodată, Cristos, Domnul vieții, vrea ca omul suferind să fie vindecat și cel ținut sub stăpânirea Diavolului să fie eliberat. De aceea, el alege și astăzi și trimite oameni ca să-i vindece pe cei bolnavi, ba chiar și să-i învie pe cei morți, întocmai cum au făcut apostolii. Iar cei care au credință, chiar reușesc să facă minuni (cf. In 14,12).

Trimițându-i pe ucenicii săi din toate timpurile, adică pe mine și pe tine, Cristos adaugă și astăzi: „În dar aţi primit, în dar să daţi!” (Mt 10,8). Astfel, ni se amintește gratuitatea darului pe care l-am primit, gratuitate care trebuie să devină pentru noi imbold de generozitate. Așa cum noi, deși nevrednici, am primit totul gratuit – Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi (Rom 5,8) – la fel trebuie să dăruim totul gratuit, chiar și viața noastră. Toți. Nu doar preoții sau persoanele consacrate. Toți! Trebuie să redescoperim valoarea sacrificiului, a jertfei, a voluntariatului. Altfel, riscăm să reducem totul la un negoț care are izul unei trădări: „Cât îmi dați ca să vi-l dau?” (cf. Mt 26,15). Cel care își vinde slujirea, cel care fixează un preț pentru orice serviciu în favoarea fraților săi, își trădează nu doar misiunea, ci și Învățătorul: îl trădează pe însuși Dumnezeu.

Fiecare am primit o carismă pe care trebuie să o folosim „spre binele tuturor” (1Cor 12,7). Cât de mult am putea schimba fața pământului dacă ne-am întipări acest „binele tuturor” pe frunte, pe pereții caselor, pe tocul ușilor. Să strigăm la unison: „Exist pentru binele tuturor”! Toți putem face mai mult aici și acum. Toți! Chiar și cei care acum, meditând Scriptura, nu se simt chemați și spun că ei nu au nimic de oferit sau că au făcut deja prea mult. Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea, ne-a ales și ne-a trimis să aducem roade, să facem această lume mai bună. Ce am făcut gratuit pentru frații noștri? Dar pentru cei bolnavi? Ce am făcut gratuit pentru societate? Dar pentru Biserică? În ce acțiuni de voluntariat m-am implicat? Ce fac cu timpul, cu viața, cu carismele pe care le-am primit? Am învățat să dăruiesc sau încă aștept, ca un copil răsfățat, doar să primesc? În ce fragment mă regăsesc: „În dar ați primit, în dar să dați” sau „Cât îmi dați ca să vi-l dau”?

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,7-13
În acel timp, Isus le-a spus apostolilor săi: „Mergând, predicaţi spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». ⁸ Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi! ⁹ Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, ¹⁰ nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! ¹¹ Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi! ¹² Intrând în casă, salutaţi! ¹³ Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi!”

Cuvântul Domnului