Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Cu ochii spre o “doamnă” ce vine dintr-un timp în care femeia se simțea împlinită când devenea model, nu fotomodel!

Posted by Laurentiu pe 23/07/2014

inger si demonSfânta Brigita, spre care Biserica ne invită să privim în această zi, vine dintr-un timp în care femeia se simțea împlinită când devenea model (nu fotomodel!): model pentru cei din jur, pentru copiii ei, model de sfințenie. A fi mamă, a fi o mamă-model, era o virtute, un scop, o împlinire. După cum o împlinire era și a te dedica slujirii celorlalți, fie prin viața consacrată contemplativă sau de apostolat.

Astăzi lucrurile par schimbate. Pentru mulți împlinirea vine nu prin formarea unui caracter, ci prin ajungerea la acel statut cunoscut de toți ca „femeia fatală”, femeia care domină, femeia emancipată, femeia care poate să aleagă dacă și cât și cum să fie mamă, să fie femeie, să fie soție etc. De fapt, nu vorbim doar despre femei, ci despre om în general. Nu se mai caută „omul model”, ci „omul fatal”, omul care poate totul și face doar ceea ce vrea și cum îi place.

Totuși, și astăzi Biserica încearcă să rămână fidelă chemării sale și pune în lumină ceea ce alții încearcă să uite sau să ascundă. În timp ce Biserica declară patroni ai Europei oameni de caracter și îi propune ca model de viață, noi ce fel de oameni căutăm să imităm? Cu cine vrem să ne asemănăm? Este adevărat că Isus Cristos este și rămâne pentru totdeauna modelul prin excelență. Însă de multe ori ne-ar prinde bine să privim și la cei care au reușit să-l imite, la cei care și-au trăit viața ca oameni de caracter, fiind oameni de rând, soție sau soț, mamă sau tată, laici sau clerici etc. Avem nevoie să redescoperim acei oameni care strălucesc fără să caute sau să facă senzaționalul. Strălucirea lor vine tocmai din caracterul pe care și l-au format: au refuzat compromisul, au iubit adevărul, au prețuit viața, au făcut binele, au cultivat frumosul.

Nu contează că suntem bărbați sau femei, că suntem căsătoriți sau celibatari, că suntem tineri sau bătrâni, săraci sau bogați. Nimic din toate acestea nu contează în drumul spre mântuire. Ceea ce contează este „să ne străduim întotdeauna să facem binele”, să căutăm să ne împlinim nu prin a fi „omul fatal”, ci „omul model”, omul de la care oricine are ceva de învățat, omul în care oricine poate întâlni prezența lui Dumnezeu. Lumea este plină de „femei fatale” și de „bărbați reușiți”, însă omenirea e însetată și are nevoie de „femeia model” și de „bărbatul de caracter”.

Reține

Modelul nostru nu trebuie să fie „omul ajuns”, ci omul prin care învățăm să ajungem la mântuire, femeile și bărbații care își trăiesc viața cucerind cerul, nu onorurile acestui pământ.

Miercuri, 23 iulie 2014 

Miercuri din saptamâna a 16-a de peste an
SS. BRIGITTA, calug., patroana a Europei; Ezechiel, profet
Idt 8,2-8 (1Tim 5,3-10); Ps 10; Lc 2,36-38 (Mt 5,13-16)

LECTURA I
Se temea mult de Dumnezeu.
Citire din cartea Iuditei 8,2-8
2 Manase, soţul Iuditei, din acelaşi trib şi din aceeaşi familie ca şi ea, a murit în timpul când se secera orzul. 3 Pe când supraveghea secerătorii pe câmp, a fost lovit de insolaţie, a căzut la pat şi a murit în oraşul său, Betulia, unde a fost înmormântat alături de părinţii săi. 4 Rămasă văduvă, Iudita a trăit singură, în casa ei, timp de trei ani şi şase luni. 5 Şi-a amenajat un cort pe terasa casei în care trăia împreună cu fiicele sale. 6 Ea şi-a pus o haină de pocăinţă şi purta îmbrăcăminte de văduvă. Postea în toate zilele, afară de sâmbăta şi ajunul sâmbetei, la lună nouă şi ajun de lună nouă precum şi în zilele de sărbătoare şi de bucurie ale poporului israelit. 7 Era frumoasă şi plină de farmec. Soţul ei îi lăsase aur, argint, slujitori, slujitoare, turme de vite şi ogoare pe care ea le stăpânea. 8 Nimeni nu putea spune ceva rău la adresa ei, pentru că ea se temea mult de Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:
LECTURA I

Văduva adevărată este aceea care a rămas singură şi care şi-a pus nădejdea în Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 5,3-10
3 Preaiubitule, ajută văduvele care nu au pe nimeni. 4 Dar dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe că mai întâi ei au obligaţia să-i ajute pe cei din familia lor şi să întoarcă părinţilor lor ceea ce au primit de la ei, căci acest lucru este plăcut lui Dumnezeu. 5 Femeia cu adevărat văduvă este aceea care a rămas singură şi care, punându-şi nădejdea în Dumnezeu, nu încetează de a se ruga cu stăruinţă noaptea şi ziua. 6 Dimpotrivă, aceea care duce o viaţă desfrânată, deşi trăieşte, ea este deja moartă. 7 Îndeamnă să facă toate acestea pentru ca să nu fie vrednică de dojană. 8 Dacă cineva nu poartă grijă de ai săi, mai ales de cei din propria familie, s-a lepădat deja de credinţă şi este mai rău decât un necredincios. 9 O femeie, ca să poată fi înscrisă în rândul văduvelor care au o răspundere în Biserică, trebuie să aibă peste şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat, 10să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele credincioşilor, să fi ajutat pe cei necăjiţi. Într-un cuvânt, să se fi străduit întotdeauna să facă binele.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 10,1-2.10-11.12-13.14-15
R
.: Ascultă, Doamne, rugăciunea celor sărmani!

1
Pentru ce, Doamne, stai departe,
de ce te ascunzi la vreme de restrişte?
2 Cel Rău, în mândria lui, îl asupreşte pe cel sărman,
care cade în cursele pe care acesta i le întinde. R.

10 Cel Rău se năpusteşte, stă la pândă
şi cei săraci se prăbuşesc sub puterea braţului său.
11 El spune în inima lui: “Dumnezeu a uitat,
şi-a întors faţa şi nu mai vede”. R.

12 Scoală-te, Doamne Dumnezeule,
ridică-ţi mâna şi nu uita de cei sărmani.
13 De ce să-l dispreţuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu,
spunând în inima lui: “Nu va cere socoteală”? R.

14 Dar tu vezi, tu iei în seamă truda şi durerea
şi le iei în mâinile tale.
În tine se abandonează cel nenorocit;
tu vii în ajutorul orfanului.
15 Zdrobeşte braţul celui păcătos şi a celui nelegiuit,
pedepseşte-i răutatea ca să nu mai fie. R.

ALELUIA Mt 5,8
(Aleluia) Fericiţi cei curaţi cu inima
căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ana vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,36-38
În acel timp, era la templu şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după căsătorie şi ajunsese acum la adânci bătrâneţi. 37 Fiind văduvă în vârstă de optzeci şi patru de ani, ea nu se îndepărta de templu, slujind zi şi noapte în post şi rugăciune. 38Venind şi ea în ceasul acela, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

EVANGHELIA
Voi sunteţi lumina lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,13-16
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 13 “Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic; va fi aruncată afară şi oamenii o vor călca în picioare. 14 Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe un munte. 15 Nici nu pune cineva sub obroc o candelă aprinsă, ci o pune în sfeşnic pentru ca să lumineze tuturor celor din casă. 16 Tot aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

„Fiule, știi, o singură mângâiere am: că în Biserica asta despre care vorbești e loc destul și pentru sfinți ca tine și pentru păcătoși ca mine” (Sf. Ioan Paul al II-lea).

Posted by Laurentiu pe 22/07/2014

beato-giovanni-paolo-ii.jpgSfântul Ioan Paul al II-lea a fost invitat la o conferință în cadrul căreia trebuia să dialogheze cu tinerii. Unul dintre ei, cu un puternic iz de nemulțumire și pretinsă atotștiință, i-a spus papei: „Eu m-am săturat de Biserica asta de păcătoși, în care se minte, se fură, se greșește catastrofal”. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea i-a răspuns cu blândețe: „Fiule, știi, o singură mângâiere am: că în Biserica asta despre care vorbești e loc destul și pentru sfinți ca tine și pentru păcătoși ca mine”.

Este atât de fascinantă Biserica, această comunitate orânduită de Cristos. Cât farmec să știi că toți cei care vor își pot găsi în Biserică un loc. Iar această Biserică aduce înaintea noastră și oameni drepți, care nu au cunoscut păcatul, care și-au trăit toată viața pentru Cristos în deplină curăție și jertfire de sine, dar și oameni care au cunoscut păcatul. Însă aceștia din urmă, după ce l-au cunoscut pe Cristos și-au schimbat viața definitiv. Ei sunt cei care au spus împreună cu Apostolul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” și „cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate și le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos și să mă aflu în el” (Gal 2,20; Fil 3,7-9).

Cât de strălucitoare ne-ar fi viața dacă am privi cu încredere la exemplul sfintei Maria Magdalena. Ce bine ar fi ca astăzi să ne trezim cu această convingere: „Cine se află în Cristos este o făptură nouă; lumea veche a trecut; o lume nouă a luat acum ființă”. Și să vrem ca această lume nouă să înceapă astăzi și în noi. Maria Magdalena a avut curajul să dea naștere în viața ei unei lumi noi, să devină o făptură noi în Cristos. Nouă ce ne lipsește pentru a începe acest drum de convertire? De ce nu îndrăznim să ne ridicăm, de ce amânăm întoarcerea noastră spre Domnul? Să nu ne temem de convertire. Să nu ne temem să-l cunoaștem pe Cristos. Să nu ne teme să ne apropiem de el și să fugim de păcat. Să ne amintim cuvintele părintelui N. Steinhardt: „Nu ai cum să-l cunoști pe Cristos și să nu-ți fie rușine să mai păcătuiești”. Să-l cunoaștem și să-l iubim pe Cristos asemenea sfintei Maria Magdalena și vom renunța la păcat.

Reține

„Dumnezeule, tu ești Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineață. Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te dorește trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat și fără apă” (Ps 62,2).

Marţi, 22 iulie 2014 

Marti din saptamâna a 16-a de peste an
Sf. Maria Magdalena **
Ct 3,1-4a (2Cor 5,14-17); Ps 62; In 20,1.11-18

 

LECTURA I
L-am găsit pe iubitul inimii mele.
Citire din Cântarea Cântărilor 3,1-4a
Aşa spune mireasa: 1 “Toată noaptea l-am căutat pe cel pe care-l iubeşte inima mea; întinsă pe patul meu l-am căutat dar nu l-am găsit. 2 Atunci m-am sculat şi am cutreierat oraşul, străzile şi pieţele, căutându-l pe iubitul inimii mele. L-am căutat dar nu l-am găsit. 3 M-am întâlnit cu paznicii care erau de strajă în oraş şi i-am întrebat: «Nu l-aţi văzut pe cel pe care îl iubeşte inima mea?». 4aAbia trecusem de ei şi l-am găsit pe iubitul inimii mele”.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:
LECTURA I

Acum nu-l privim pe Cristos cu ochi omeneşti.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-17
1 Fraţilor, dragostea lui Cristos pune stăpânire pe noi când ne gândim că unul a murit pentru toţi şi, ca atare, toţi au murit. 15 Iar el a murit pentru toţi, ca acei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Aşadar, noi, de acum înainte, nu mai privim pe nimeni cu ochi omeneşti. Chiar şi pe Cristos, dacă l-am privit cu ochi omeneşti, acum nu-l mai privim astfel. 17 Cine se află în Cristos este o făptură nouă; lumea veche a trecut; o lume nouă a luat acum fiinţă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 62,2.3-4.5-6.8-9 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne!
2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.

3 Mi-a fost dat să te văd în sanctuarul tău,
să văd puterea şi măreţia ta.
4 Bunătatea ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele te laudă. R.

5 Te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu mâncăruri alese,
aşa se desfată buzele mele, când gura mea te laudă. R.

8 Tu eşti ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9 Mă ataşez de tine cu tot sufletul
şi braţul tău mă ocroteşte. R.

ALELUIA
(Aleluia) Spune-ne, Marie, ce-ai văzut pe cale?
Am văzut mormântul lui Cristos cel viu şi gloria Celui Înviat! (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1.11-18
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt. 11 Maria stătea lângă mormânt şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat şi s-a uitat în mormânt. 12 Atunci a văzut doi îngeri, îmbrăcaţi în alb, şezând în locul unde fusese pus trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare. 13“Femeie, au întrebat-o ei, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: “Fiindcă l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând aceasta, s-a întors şi l-a văzut pe Isus, stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 “Femeie, a întrebat-o Isus, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a zis: “Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi duce să-l iau”. 16Isus i-a spus: “Marie!” Ea l-a recunoscut şi i-a spus în evreieşte: “Rabbuni!” – adică “Învăţătorule!” 17Isus i-a zis: “Nu mă atinge, căci nu m-am urcat încă la Tatăl meu, dar mergi la fraţii mei şi spune-le că mă urc la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi la Dumnezeul vostru”. 18 Maria Magdalena a mers şi le-a spus ucenicilor: “L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceste lucruri!”

Cuvântul Domnului

Posted in Ioan Paul al II-lea, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

“Violenţa nu se învinge cu violenţa. Violenţa se învinge cu pacea!” (Papa Francisc)

Posted by Laurentiu pe 21/07/2014

Papa FranciscIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În aceste duminici liturgia propune câteva parabole evanghelice, adică scurte naraţiuni pe care Isus le folosea pentru a vesti mulţimilor Împărăţia cerurilor. Printre cele prezente în Evanghelia de astăzi, este una destul de complexă, a cărei explicaţie Isus o furnizează discipolilor: este aceea a grâului bun şi a neghinei, care tratează problema răului din lume şi scoate în evidenţărăbdarea lui Dumnezeu (cf. Mt 13,24-30.36-43). Scena se desfăşoară într-un ogor în care stăpânul seamănă grâul; dar într-o noapte vine duşmanul şi seamănă neghina, termen care în ebraică derivă din aceeaşi rădăcină a numelui “Satana” şi aminteşte de conceptul de dezbinare. Cu toţii ştim că diavolul este un “neghinător”, cel care încearcă mereu să dezbine persoanele, familiile, naţiunile şi popoarele. Servitorii ar vrea imediat să smulgă iarba rea, însă stăpânul împiedică asta cu această motivaţie: “Ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateţi din rădăcină şi grâul” (Mt 13,29). Pentru că ştim cu toţii că neghina, când creşte, se aseamănă mult cu grâul bun şi există pericolul ca să se confunde.

Învăţătura parabolei este dublă. Înainte de toate spune că răul care există în lume nu provine de Dumnezeu, ci de la duşmanul său, Cel Rău. Este curios, cel rău merge noaptea ca să semene neghina, în întuneric, în învălmăşeală; el merge acolo unde nu este lumină pentru a semăna neghina. Acest duşman este viclean: a semănat răul în mijlocul binelui, aşa încât ne este imposibil nouă oamenilor să le despărţim clar; dar Dumnezeu, la sfârşit, va putea face asta.

Şi aici venim la a doua temă: contrapoziţia dintre nerăbdarea slujitorilor şi aşteptarea răbdătoare a proprietarului ogorului, care îl reprezintă pe Dumnezeu. Noi uneori avem o mare grabă de a judeca, a clasifica, a pune pe cei buni aici, pe cei răi acolo… Dar amintiţi-vă rugăciunea acelui om mândru: “O, Dumnezeu, îţi mulţumesc pentru că eu sunt bun, nu sunt ca ceilalţi oameni, răi…” (cf. Lc 18,11-12). În schimb Dumnezeu ştie să aştepte. El priveşte în “ogorul” vieţii fiecărei persoane cu răbdare şi milostivire: vede mult mai bine decât noi murdăria şi răul, dar vede şi germenii binelui şi aşteaptă cu răbdare ca să se coacă. Dumnezeu este răbdător, ştie să aştepte. Ce frumos e acest lucru: Dumnezeul nostru este un tată răbdător, care ne aşteaptă mereu şi ne aşteaptă cu inima în mână pentru a ne primi, pentru a ne ierta. El întotdeauna ne iartă dacă mergem la El.

Atitudinea stăpânului este aceea a speranţei întemeiate pe certitudinea că răul nu are nici primul nici ultimul cuvânt. Şi graţie acestei speranţe răbdătoare a lui Dumnezeu însăşi neghina, adică inima rea cu atâtea păcate, la sfârşit poate să devină grâu bun. Însă atenţie: răbdarea evanghelică nu este indiferenţă faţă de rău; nu se poate face confuzie între bine şi rău! În faţa neghinei prezente în lume discipolul Domnului este chemat să imite răbdarea lui Dumnezeu, să alimenteze speranţa cu sprijinul unei încrederi neclintite în victoria finală a binelui, adică a lui Dumnezeu.

De fapt, la sfârşit răul va fi scos şi eliminat: în timpul secerişului, adică al judecăţii, secerătorii vor respecta porunca stăpânului separând neghina pentru a o arte (cf. Mt 13,30). În acea zi a secerişului final judecătorul va fi Isus, Cel care a semănat grâul bun în lume şi care a devenit El însuşi “bob de grâu”, a murit şi a înviat. La sfârşit vom fi cu toţii judecaţi cu acelaşi metru cu care am judecat:milostivirea pe care am folosit-o faţă de ceilalţi va fi folosită şi faţă de noi. Să-i cerem Sfintei Fecioare Maria, Mama noastră, să ne ajute să creştem în răbdare, în speranţă şi în milostivire faţă de toţi fraţii.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Am aflat cu preocupare veştile care vin de la comunităţile creştine din Mossul (Irak) şi din alte părţi ale Orientului Mijlociu, unde ele, încă de la începutul creştinismului, au trăit cu concetăţenii lor oferind o contribuţie semnificativă la binele societăţii. Astăzi sunt persecutate; fraţii noştri sunt persecutaţi, sunt alungaţi, trebuie să-şi lase casele fără a avea posibilitatea de a lua ceva cu ei. Acestor familii şi acestor persoane vreau să exprim apropierea mea şi rugăciunea mea constantă. Preaiubiţi fraţi şi surori atât de persecutaţi, eu ştiu cât suferiţi, eu ştiu că sunteţi despuiaţi de toate. Sunt cu voi în credinţa în Cel care a învins răul! Şi vouă, aici în piaţă şi celor care ne urmăresc prin intermediul televiziunii, adresez invitaţia de a aminti în rugăciune aceste comunităţi creştine. În afară de asta, vă îndemn să perseveraţi în rugăciune pentru situaţiile de tensiune şi de conflict care persistă în diferite zone ale lumii, în special în Orientul Mijlociu şi în Ucraina. Dumnezeul păcii să trezească în toţi o dorinţă autentică de dialog şi de reconciliere. Violenţa nu se învinge cu violenţa. Violenţa se învinge cu pacea! Să ne rugăm în tăcere, cerând pacea; toţi, în tăcere… Marie, Regina păcii, roagă-te pentru noi!

Adresez un salut cordial vouă tuturor, pelerini care provin din Italia şi din alte ţări.

Salut corul diecezei din Killala (Irlanda), Surorile Benedictine ale Providenţei Divine şi Surorile Carităţii ale Sfintei Ioana Antida, pe credincioşii din Pescara şi Villanova din Padova, pe tinerii din Messina şi pe copiii găzduiţi în reşedinţa de vară din Tivoli. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Tuturor doresc duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!

Franciscus (Angelus 20 iulie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Posted in Papa Francisc | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,757 other followers

%d bloggers like this: