Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Superb! André Rieu si Anthony Hopkins

Posted by Laurentiu pe 21/08/2014

„And The Waltz Goes On” merită ascultat, văzut, simțit…

Posted in E bine de ştiut, Muzica | Etichetat: , | Leave a Comment »

Nu, nu suntem prea mulți, însă suntem prea egoiști ca să facem loc și pentru celălalt!

Posted by Laurentiu pe 21/08/2014

egoismNu de puține ori ne este dat să auzim că „resursele pământului sunt aproape de epuizare. Suntem prea mulți oameni și consumăm prea mult. Trebuie să facem ceva pentru a rândui mai bine resursele. Sau, ca o altă soluție, să fim mai puțini…”. Și plecând de aici se recomandă „familii mai mici” și din când în când câte o epidemie sau un război (în zonele mai sărace). Se nasc peste noapte susținători ai avortului și ai unui „nou stil de familie” care nu are nimic în comun cu „alianța prin care un bărbat și o femeie stabilesc între ei o comunitate a întregii vieți sau o comuniune intimă de viață, orânduită prin caracterul său natural pentru binele soților, nașterea și educarea copiilor (cf. GS 48).

Oare chiar așa să fie? Suntem prea mulți? Oare chiar nu mai este loc pe acest pământ și resursele sunt pe cale să se termine? Nu cumva vorbește egoismul și păcatul din inimile noastre atunci când ne înscriem într-o astfel de gândire? Nu negăm Providența și totodată capacitatea omului de a sluji și iubi? Când spunem că șapte miliarde e prea mult pentru acest pământ și pentru un viitor sigur, uităm de ceilalți și de Dumnezeu și ne gândim numai la noi. Uităm că șapte miliarde de persoane înseamnă și șapte miliarde de creiere care pot gândi strategii pentru o lume mai bună și suficientă pentru toți! Uităm că înseamnă și șapte miliarde de inimi care pot iubi! Uităm că sunt și 14 miliarde de brațe care pot munci și dărui! Doar un suflet egoist poate gândi și spune că nu mai este loc pentru celălalt, că suntem prea mulți.

Se simte astăzi nevoia de inimi generoase, de oameni sfinți asemenea unuia dintre cei mai generoși pe care i-a cunoscut secolul trecut: papa Pius al X-lea. „Omul tuturor”, dar mai ales al săracilor și al celor defavorizați; omul care a iubit Biserica și poporul încredințat, după modelul lui Cristos. El este cel care împreună cu Apostolul ne îndeamnă să înnoim totul în Cristos, să punem totul sub stăpânirea lui Cristos (cf. Ef 1,10). Să dobândim un nou mod de a gândi, de a vedea și de a iubi Biserica și lumea. Să înțelegem că în dialogul cu celălalt nu trebuie să folosim „învățături greșite, gânduri meschine sau înșelăciune”, ci doar iubire.

Lumea nu a devenit neîncăpătoare, ci inima noastră a devenit prea mică încât nu vrea să-l lase pe Cristos să domnească în ea. Lumea are resurse, însă noi nu mai avem dorința de a căuta energia suficientă pentru a-l iubi și sluji pe celălalt.

Reține

„Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Mt 20,28).

Joi, 21 august 2014 

Joi din saptamâna a 20-a de peste an
Sf. Pius al X-lea, pp. **
1Tes 2,2b-8; Ps 22; In 21,15-17

LECTURA I
V-am fi dat nu numai Evanghelia, dar chiar şi viaţa noastră.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 2,2b-8
Fraţilor, 2b am găsit în Dumnezeu curajul de care aveam nevoie pentru a vesti între voi, cu preţul unor mari eforturi, evanghelia lui Dumnezeu. 3 Când v-am vorbit, nu v-am vestit învăţături greşite, nu am avut gânduri meschine, n-am umblat cu înşelăciune; 4 căci, pentru a ne încredinţa evanghelia, Dumnezeu ne-a pus la încercare, astfel ca noi să vorbim pentru a fi plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu. După cum ştiţi, 5 niciodată n-am avut poftă ascunsă de câştig, Dumnezeu ne este martor; 6 niciodată n-am căutat onoruri din partea oamenilor, nici de la voi, nici de la alţii 7 deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să cerem o cinste deosebită. Dimpotrivă, noi ne-am purtat faţă de voi cu gingăşie, cum se îngrijeşte o mamă de copiii ei. 8 Având pentru voi asemenea simţăminte, am fi voit să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi pe noi înşine, căci ne deveniserăţi nespus de dragi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
2 El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
3a îmi întăreşte sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

5 Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

6 Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ALELUIA In 10,14
(Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.
Eu cunosc oile mele iar ele mă cunosc pe mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Paşte mieii mei, paşte oile mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-17
Isus înviat din morţi a stat la masă cu ucenicii săi pe ţărmul mării. 15 După ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” El i-a răspuns: “Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: “Paşte mieluşeii mei!” 16 I-a spus Isus a doua oară: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru i-a răspuns: “Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: “Paşte mieii mei!” 17 Şi i-a spus a treia oară: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că l-a întrebat a treia oară mă iubeşti şi i-a zis: “Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: “Paşte oile mele!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Iubirea nu caută motive, nu caută avantaje în afara ei. Avantajul său constă în a exista”

Posted by Laurentiu pe 20/08/2014

Ne intelegem din priviri„Gândul bun al inimii dă strălucire chipului, în timp ce gândul rău întunecă orice înfățișare”. Ochii plini de lumină sunt dovada unui suflet liniștit. Isus este cel care ne învață cel mai bine acest adevăr: „Candela trupului tău este ochiul. Când ochiul tău este limpede, tot trupul tău este luminos, însă dacă ochiul tău este rău, trupul tău este întunecos. Vezi deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. Așadar, dacă trupul tău este luminos în întregime, fără nici o parte întunecată, va fi luminat totul, ca atunci când candela te luminează cu strălucirea ei” (Lc 11,34-36).

Oare cât de mult strălucea chipul și cât de luminoși sunt ochii unui om care spune și trăiește aceste cuvinte: „Iubirea este suficientă prin sine însăși, place prin sine însăși și pentru sine însăși. Ea își este sieși merit și răsplată. Iubirea nu caută motive, nu caută avantaje în afara ei. Avantajul său constă în a exista. Iubesc pentru că iubesc, iubesc ca să iubesc. Iubirea este un lucru măreț dacă recurge la începutul său, dacă este recondusă la originea sa, dacă este dusă înapoi la izvorul său. Ea se aprovizionează mereu de acolo pentru a continua să curgă. Iubirea este singura dintre toate mișcările inimii, dintre sentimente și afecte, prin care creatura poate să corespundă Creatorului”. Aceste cuvinte le găsim în învățătura sfântului Bernard: Predici despre Cântarea cântărilor.

Să privim la felul nostru de a iubi. Ce iubim? Cum iubim? Reușim să ne smulgem din propriul egoism și să căutăm doar binele celuilalt? Prin sentimentele și afectele noastre de apropiem noi de modelul Creatorului? Este cu adevărat în noi iubirea cu care ne-a iubit Cristos, așa cum el s-a rugat: „Părinte drept, lumea pe tine nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că tu m-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut numele tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei și eu în ei”. Locuiește Cristos în inima noastră atât de mult înclinată spre păcat, spre egoism, spre iubire dezordonată?

Prin mijlocirea sfântului Bernard să cerem harul unei iubiri autentice. Să-l iubim pe Cristos și pe frați așa cum a făcut el. Să ne umplem inima doar de acele sentimente care dau strălucire chipului și ne fac lumina lumii.

Reține

„Să iubim și vom fi iubiți. În cei pe care îi iubim vom găsi odihnă și aceeași odihnă o oferim celor pe care îi iubim. A iubi în Dumnezeu înseamnă a avea dragoste; a căuta să fim iubiți pentru Dumnezeu înseamnă a sluji dragostea” (Sfântul Bernard).

Miercuri, 20 august 2014 

Miercuri din saptamâna a 20-a de peste an
Ss. Bernard, abate, înv. **; Samuel, profet
Sir 15,1-6; Ps 15; In 17,20-26

LECTURA I
Îl va umple Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii.
Citire din cartea lui Ben Sirah 15,1-6
1 Omul care se teme de Domnul face binele iar cel care ţine legea îşi însuşeşte înţelepciunea. 2 Ea îl întâmpină ca o mamă şi îl primeşte ca o tânără mireasă. 3 Îl hrăneşte cu pâinea înţelegerii şi-i dă să bea din apa înţelepciunii. 4 Se sprijină pe ea şi nu se va clătina, se încrede în ea şi nu va rămâne de ruşine; îl înalţă mai presus decât tovarăşii săi. 5 Îl face să vorbească în mijlocul adunării; în ea va afla mulţumirea, cununa bucuriei, şi va dobândi un renume veşnic; 6 fericirea şi preamărirea vor fi comoara lui, şi va moşteni un nume veşnic.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15,1-2a şi 5.7-8.11 (R.: cf. 5a)
R
.: Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.
2a Am spus lui Dumnezeu: “Tu eşti Dumnezeul meu!”
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune,
căci până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

11 Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ALELUIA Cf. 1In 4,8b.12b
(Aleluia) Dumnezeu este iubire;
dacă ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne în noi
şi dragostea lui în noi este desăvârşită. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vreau ca şi ei să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,20-26
În acel timp, Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat astfel: 20 “Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine, 21 ca toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. 22 Slava pe care mi-ai dat-o tu eu le-am dat-o lor, 23 ca să fie una precum noi una suntem: eu în ei şi tu în mine. Ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum m-ai iubit pe mine. 24 Părinte, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu, ca ei să vadă slava pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit pe mine mai înainte de întemeierea lumii. 25 Părinte drept, lumea pe tine nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. 26 Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în ei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Bernard, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | 2 Comments »

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,782 other followers

%d bloggers like this: