Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Goana după cadouri… Ce vrei să-ți dăruiesc?

Posted by Laurentiu pe 02/09/2015

Darul miscariiNoi găsim mereu ocazii potrivite pentru a ne oferi cadouri unii altora. Știm să ornamentăm frumos viața, trupul și casa altora prin ceea ce oferim. Știm, de asemenea, să ne bucurăm de ceea ce alții ne oferă pentru a ne înfrumuseța viața. Dar de câte ori, în relațiile noastre, ne gândim la sufletul prietenilor noștri? De câte ori, în goana după cadouri, căutăm binele sufletesc al celor dragi? De câte ori am încercat să înțelegem profunzimea cuvintelor lui Isus: „Cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici și-i va învăța astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar, dacă cineva le va împlini și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor” (Mt 5,19). Iată o latură esențială a vieții unui sfânt, latură care trebuie să se găsească și în viața noastră: să împlinești poruncile (adică voia Domnului, așa cum spunem și în rugăciunea Tatăl nostru) și totodată să îi înveți/ajuți și pe alții să le împlinească.

Acest lucru știm că l-a îndeplinit Moise: a primit legile și învățăturile de la Dumnezeu și le-a transmis, până în cele mai mici detalii, poporului ales. Acest lucru l-a făcut Isus cu apostolii și apoi apostolii cu primii creștini: „Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieții (…) ceea ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă pentru ca și voi să aveți comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl și cu Fiul său Isus Cristos. Acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină (1In 1,1.3-4).

Această trăire/contemplare și împărtășire se regăsește în mod sublim și în viața sfântului Ignațiu de Loyola: ceea ce el a descoperit în Cristos și în cuvântul său a dorit să transmită și altora, făcând „totul spre mai marea slavă a lui Dumnezeu”, făcând totul ca bucuria omului să fie deplină. Acesta este harul pe care trebuie să-l cerem și noi în rugăciune în această zi: atunci când ne apropiem de ceilalți, să ne gândim la sufletul lor, la mântuirea lor, la bucuria lor deplină. Nu există binefacere mai mare pe care un om o poate face altuia decât aceea de a-l ajuta să ajungă la mântuire. Doar darurile pe care le facem în vederea vieții veșnice sunt cu adevărat valoroase; doar munca pe care o depunem pentru a ne mântui pe noi și pe frații noștri merită cu adevărat orice sacrificiu.

Reține

Iată chemarea pe care ți-o adresează astăzi sfântul Ignațiu: „Lucrează la mântuirea ta și a fraților tăi cu teamă și cutremur!” (cf. Fil 2,12).

Vineri, 31 iulie 2015 

Vineri din saptamâna a 17-a de peste an
Sf. Ignatiu de Loyola, pr. **
Lev 23,1.4-11.15-16.27.34b-37; Ps 80; Mt 13,54-58

LECTURA I
Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să ţineţi adunările sfinte, să aduceţi jertfă şi să nu lucraţi.
Citire din cartea Leviticului 23,1.4-11.15-16.27.34b-37
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care să le vestiţi la timpurile lor hotărâte! 5 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara, este Paştele Domnului. 6 În ziua a cincisprezecea a lunii acesteia este Sărbătoarea Azimelor pentru Domnul; timp de şapte zile să mâncaţi azime. 7 În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă. 8 Să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc timp de şapte zile! În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă!»”9 Domnul i-a zis lui Moise: 10 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care eu v-o dau şi veţi secera holdele ei, să aduceţi la preot un snop, primul rod al secerişului vostru! 11 Să legene snopul înaintea Domnului, ca să fiţi plăcuţi; a doua zi după sabat, să-l legene preotul! 15 Din ziua a doua după sabat, din ziua în care aţi adus snopul ca dar legănat, să număraţi şapte săptămâni întregi! 16 Până în ziua următoare a săptămânii a şaptea, să număraţi cincizeci de zile; atunci să aduceţi o nouă ofrandă Domnului! 27 În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, este Ziua Ispăşirii: să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi jertfă prin foc Domnului! 34b În ziua a cincisprezecea a acestei a şaptea luni, este Sărbătoarea Corturilor pentru Domnul, timp de şapte zile. 35 În prima zi să fie o adunare sfântă şi să nu faceţi nicio muncă servilă! 36 Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfă prin foc. A opta zi, să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfă prin foc; este zi de adunare, de sărbătoare: să nu faceţi nicio muncă servilă! 37Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să vestiţi adunări sfinte, ca să fie aduse Domnului jertfe prin foc, arderi de tot, ofrande, sacrificii şi jertfe de băutură, fiecare la ziua hotărâtă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 80(81),3-4.5-6ab.10-11ab (R.: 2a)
R.: Strigaţi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru!

3 Începeţi cântarea, bateţi tamburina,
sunaţi din harpa cea plăcută şi din alăută!
4 Sunaţi din trâmbiţă la lună nouă şi la lună plină,
în ziua noastră de sărbătoare! R.

5 Aceasta este o hotărâre pentru Israel,
o judecată a Dumnezeului lui Iacob!
6ab El a pus-o drept mărturie în Iosif
când a ieşit din ţara Egiptului. R.

10 Să nu fie în mijlocul tău niciun alt dumnezeu,
să nu te prosterni niciunui dumnezeu străin!
11ab Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
care te-am făcut să urci din ţara Egiptului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 1,25
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pe vecie. Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu este oare acesta fiul lemnarului? De unde, deci, are el toate acestea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,54-58
În acel timp, venind în locul lui natal, Isus îi învăţa în sinagoga lor, aşa încât ei se mirau şi spuneau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi aceste puteri? 55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeşte mama lui Maria, iar fraţii lui: Iacob, Iosif, Simon şi Iuda? 56 Şi surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?” 57 Şi se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi-n casa lui”. 58 Şi nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinţei lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Diverse | Leave a Comment »

Există un timp pentru toate. Acum e timpul separării…

Posted by Laurentiu pe 01/09/2015

IMG_5065-0Scriptura și viața ne învață că există un timp pentru toate. Lecturile de astăzi ne vorbesc despre timpul potrivit pentru a construi, despre timpul potrivit pentru a călători și pentru a sta, despre timpul potrivit pentru a pescui și pentru a alege ceea ce este bun de ceea ce este rău. De un astfel de timp, un timp al separării celor bune de cele rele avem și noi nevoie mai ales atunci când „viața se umple”. Ne învață Isus: „Împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău”.

Ar trebuie să reflectăm mai mult asupra acestor operațiuni și să le facem loc în viața noastră. Suntem obișnuiți să alergăm în sus și în jos, să vedem, să auzim, să povestim, să facem… iar toată această alergătură ne umple viața, ne umple sufletul. Atunci vine momentul – cercetarea cugetului din liniștea serii sau sfânta spovadă – când alegem ceea ce trebuie păstrat și separăm de ceea ce trebuie aruncat. Este esențial să nu ne oprim doar asupra separării binelui de rău, ci să aruncăm răul: aruncați, îndepărtați de la voi răul, spune Domnul.

Cristos insistă asupra acestor două acțiuni: separarea binelui de rău și aruncarea răului. De multe ori ne oprim la a identifica și separa răul din viața noastră, dar nu îndrăznim să facem pasul decisiv: să ne rupem de rău, să-l aruncăm. Această „etapă a aruncării răului” este necesară pentru a crește în virtute. Cine se eliberează de rău creează mai mult loc pentru virtuți. La ce le-ar folosi pescarilor să țină peștii răi în coșuri? Ar ocupa spațiul în care trebuie puși peștii buni. Orice rău pe care îl păstrăm în viața noastră – orice păcat, orice viciu, orice ură, invidie etc. – ține ocupat locul pe care l-am putea oferi pentru o virtute, pentru a iubi, a sluji etc.

Să ne oprim în această zi, în liniștea serii și să ne uităm cu atenție în tezaurul inimii noastre și să vedem ce fel de lucruri am adunat. Să avem curajul să facem curățenie. Sufletul este mai prețios decât casa, decât grădina, decât orice altceva. Și dacă în casă, în grădină, în locurile în care trăim facem curățenie și aruncăm ceea ce este rău, și în sufletul nostru trebuie să facem periodic curățenie și să îndepărtăm tot ceea ce ne împiedică să creștem armonios pentru împărăția cerurilor.

Reține

Fă-ți timp pentru sufletul tău. Roagă-te, ascultă-l, curăță-l și vei simți cea mai mare mângâiere atunci când va înflori și va aduce roade pentru viața veșnică.

Joi, 30 iulie 2015 

Joi din saptamâna a 17-a de peste an
Sf. Petru Crisologul, ep. înv. *
Ex 40,16-21.34-38; Ps 83; Mt 13,47-53

LECTURA I
Norul a acoperit cortul întâlnirii şi gloria Domnului a umplut cortul.
Citire din cartea Exodului 40,16-21.34-38
În zilele acelea, Moise a făcut toate aşa cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut. 17 În luna întâi a anului al doilea, în ziua întâi a lunii, a fost ridicat sanctuarul. 18 Moise a ridicat sanctuarul; i-a pus picioarele, a aşezat stâlpii şi verigile şi a ridicat coloanele. 19 A întins acoperişul deasupra sanctuarului şi a pus peste el învelitoarea acoperişului, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise. 20Apoi a luat mărturia şi a pus-o în arcă; a pus drugii la arcă şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra arcei. 21 A adus arca în cort; a atârnat perdeaua despărţitoare şi a acoperit astfel arca mărturiei, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise. 34 Norul a acoperit cortul întâlnirii şi gloria Domnului a umplut sanctuarul. 35 Moise nu putea să intre în cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui şi gloria Domnului umplea sanctuarul. 36 Când se ridica norul de deasupra sanctuarului, fiii lui Israel porneau în toate călătoriile lor. 37 Iar când nu se ridica norul, nu porneau până ce nu se ridica. 38 Norul Domnului era deasupra cortului pe timpul zilei; iar noaptea devenea un foc în faţa tuturor fiilor lui Israel în timpul tuturor călătoriilor lor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 83(84),3.4.5-6a şi 8.11 (R.: 2)
R.: Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale Doamne al oştirilor!

3 Sufletul meu suspină,
ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu
în Dumnezeul cel viu tresaltă de bucurie! R.

4 Până şi vrabia îşi găseşte o casă
şi rândunica un cuib unde să-şi pună puii lor:
altarele tale, Doamne Sabaot,
regele meu şi Dumnezeul meu! R.

5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu!
6a Fericit este omul care îşi află tăria în tine!
8 Ei merg crescând în putere,
până ce se va face văzut în Sion Dumnezeul dumnezeilor. R.

11 Căci mai bună este o zi în curţile tale
decât o mie în altă parte;
prefer să stau în pragul casei Dumnezeului meu
decât să locuiesc în corturile celor nelegiuiţi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oamenii adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,47-53
În acel timp, Isus le-a spus mulţimilor: „Împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău. 49 Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi 50 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 51 Aţi înţeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” 52 Atunci le-a zis: „De aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”. 53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

Să nu mergeți la biserică și apoi să rămâneți fără rod!

Posted by Laurentiu pe 30/08/2015

slujitor bun si credinciosDomnul s-a milostivit de noi!

Fericiți suntem dacă ceea ce ascultăm sau cântăm pu­nem și în practică. Ascultarea noastră reprezintă sămânța, iar în faptă avem rodul seminței. Spunând acestea, aș vrea să vă îndemn să nu mergeți la biserică și apoi să rămâneți fără rod, adică să ascultați atâtea adevăruri frumoase, fără ca apoi să treceți la acțiune. Totuși, să nu uităm ceea ce spune Apostolul: Prin harul lui sun­tem mântuiți; nu prin fapte, ca nimeni să nu se laude; așadar, prin harul lui am fost mântuiți (Ef 2,8-9.5). În realitate, în viața noastră nu era înainte nimic bun, ca Dumnezeu să poată aprecia și iubi, ca și cum ar fi tre­buit să-și spună sieși: Haideți, să-i ajutăm pe acești oameni, pentru că viața lor este bună. Nu putea să-i placă viața noastră, cu modul nostru de a acționa, însă nu putea să nu-i placă ceea ce el însuși făcuse în noi. Pentru aceasta el va condamna faptele noastre, dar va salva ceea ce el însuși a creat.
Așadar, cu adevărat noi nu eram buni. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu a avut milă de noi și l-a trimis pe Fiul său ca să moară nu pentru cei buni, ci pentru cei răi, nu pentru cei drepți, ci pentru păcătoși. Chiar așa: Cristos a murit pentru cei păcătoși (Rom 5,6). și ce anume adaugă? Cu greu moare cineva pentru un om drept, poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară (Rom 5,7). Se poate întâmpla ca cineva să aibă tăria de a muri pentru un om drept. Dar pentru cel nedrept, păcătos, rău, cine ar accepta să moară, dacă nu numai Cristos, care este atât de drept încât poate să-i îndrep­tățească și pe cei nedrepți?
Cum vedeți, fraților, nu aveam fapte bune, ci toate erau rele. Totuși, deși așa erau faptele oamenilor, milos­tivirea divină nu i-a părăsit. Dimpotrivă, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său să ne răscumpere nu cu aur, nici cu argint, ci cu prețul sângelui său, pe care el, Mielul nepătat dus la sacrificare, l-a vărsat pentru oile pătate, chiar dacă erau numai pătate, și nu total pierdute. Acesta este harul pe care l-am primit. De aceea, să trăim în mod vrednic de el, pentru a nu aduce injurie unui dar atât de mare. Ne-a venit în întâmpinare un medic așa de bun, ca să ne elibereze de toate păcatele noastre. Dacă vrem să cădem din nou în boală, nu numai că ne vom dăuna nouă înșine, dar ne vom arăta nerecunoscători față de medicul nostru.
De aceea, să urmăm căile pe care ni le-a arătat, în special calea umilinței, pe care a mers el însuși. El ne-a trasat calea umilinței prin învățătura sa și a străbătut-o până la capăt, suferind pentru noi. Pentru ca acela care era nemuritor să poată muri pentru noi, Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi (In 1,14). Cel Nemuritor a asumat condiția de muritor pentru a putea muri pentru noi și a distruge moartea noastră prin moartea sa.
Aceasta a făcut-o Domnul, în aceasta ne-a precedat. El, care este mare, s-a umilit; umilit fiind, a fost ucis; ucis fiind, a înviat și a fost înălțat, pentru a nu ne lăsa în iad pe noi, cei morți, ci pentru a-i înălța în sine, prin învierea din morți, pe cei pe care pe acest pământ i-a înălțat numai în credință și în mărturia celor drepți. Așadar, ne-a cerut să urmăm calea umilinței: dacă vom face aceasta, vom da slavă Domnului și vom putea cânta pe bună dreptate: Îți mulțumim, Dumnezeule, îți mulțumim și invocăm numele tău (Ps 74[75],2).

Din Predicile sfântului Augustin, episcop

(Pred. 23A, 1-4: CCL 41, 321-323)

Posted in Lecturi, Sfântul Augustin | Etichetat: , , , | 4 Comments »

 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 2,237 de alți urmăritori

%d blogeri ca acesta: