Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Oare ce este mai grav: să nu cunoști sau să nu iubești, să fii ignorant sau să fii egoist?

Posted by Laurentiu pe 20/11/2014

Regina MariaOare ce este mai grav: să nu cunoști sau să nu iubești, să fii ignorant sau să fii egoist? Câtă suferință să străbați această lume de unul singur, fără să fii capabil să iubești și să te lași iubit. Dar în același timp cât chin să nu cunoști frumusețea acestei lumii, frumusețea ce se ascunde în sufletul oamenilor, splendoarea planurilor lui Dumnezeu. Ar trebuie să muncim mai mult pentru a ne cunoaște unii pe alții și împreună pentru a cunoaște creația, splendorile pe care Dumnezeu le-a pus în această lume. Ar trebuie să ascultăm cu mai multă atenție evanghelia și să înțelegem cât de mult își dorește Dumnezeu să cunoaștem „calea spre pace”.

Regina Maria a România, în „Povestea vieții mele” relatează că întrebându-l pe un „simpatic bătrânel”, trecut de 70 de ani, cu ce se îndeletnicește, acesta i-a răspuns: „Călătoresc dintr-o țară în alta pentru a cunoaște oamenii, pentru că toți oamenii, fie ei engelzi, americani, chinezi, unguri, hotentoți sau zuluși, sunt vrednici de iubire dacă îi cunoști într-adevăr; am de gând să-mi petrec zilele ce-mi mai rămân încercând să-i fac pe oameni măcar să se îngăduie între ei, dacă să se iubească li-i lucru greu”. Într-o lume zbuciumată de atâtea conflicte mondiale, familiale, personale este cu adevărat nobil să ne străduim să ne îngăduim între noi. Să începem prin a ne îngădui cu speranța că apoi, cunoscându-ne mai bine, vom ajunge să ne iubim.

Poate că nu toți reușim să ne motivăm pentru a parcurge acest drum al cunoașterii și al iubirii sau măcar al îngăduirii. Când nu ne găsim motivația, să privim la Cristos, să privim la chipul celui răstignit pentru păcatele noastre, pentru a face din noi toți frați, fii ai aceluiași Tată. Să ne amintim clipă de clipă că Mielul a fost înjunghiat și a cumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele său, toți oamenii, din toate triburile, limbile, popoarele și neamurile. Pe toți oamenii, nu doar pe unii. Iar dacă toți am fostă răscumpărați cu același preț, de ce nu ne privim altfel între noi? De ce nu înțelegem că suntem egali, că avem aceleași drepturi și obligații? De ce nu vrem să colaborăm pentru o lume mai bună? Să nu ne mai împietrim inimile, ci să ascultăm glasul Domnului, să ne apropiem de el, pentru că el singur știe „calea spre pace”, el singur ne învață cum să ne cunoaștem și să ne iubim unii pe alții.

Reține

„Așadar, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In 13,14-15).

Joi, 20 noiembrie 2014 

Joi din saptamâna a 33-a de peste an
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
Ap 5,1-10; Ps 149; Lc 19,41-44

LECTURA I
Mielul a fost jertfit şi cu sângele său ne-a răscumpărat din toate naţiunile.
Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 5,1-10
Eu, Ioan, 1 am avut o viziune: În mâna dreaptă a celui care şade pe tron am văzut o carte în formă de sul, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, sigilată cu şapte peceţi. 2 Apoi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: “Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i desfacă peceţile?”3 Însă nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu s-a găsit nimeni să fie în stare să deschidă cartea şi să se uite în ea. 4 Iar eu plângeam amar, pentru că nimeni nu a fost vrednic să deschidă cartea şi s-o citească. 5 Atunci, unul dintre bătrâni mi-a spus: “Nu mai plânge! Iată, Leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David, a ieşit biruitor: el va deschide cartea şi cele şapte peceţi ale ei!” 6Atunci în faţa tronului, în faţa celor patru fiinţe şi a bătrânilor, am văzut un Miel stând ca înjunghiat. Coarnele lui erau în număr de şapte, la fel ca şi ochii săi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. 7 El a înaintat şi a primit cartea pe care i-a dat-o cu mâna dreaptă cel care şedea pe tron. 8 Când Mielul a primit cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au prosternat înaintea lui. Fiecare ţinea în mâini o harpă şi cupe de aur pline cu parfumuri, care sunt rugăciunile sfinţilor. 9 Ei cântau acest cântec nou: “Tu eşti vrednic să primeşti cartea pecetluită şi s-o deschizi, căci ai fost jertfit şi prin sângele tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu oamenii din toate rasele, limbile, popoarele şi naţiunile 10 şi ai făcut din ei pentru Dumnezeul nostru o împărăţie de preoţi care vor domni pe pământ!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 149,1-2.3-4.5-6a şi 9b (R.: cf. Ap 5,10)
R.: Tu ai făcut din noi, Doamne, o împărăţie de preoţi!
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
cântaţi-i laude în adunarea credincioşilor săi.
2 Să se bucure Israel de cel care l-a făcut,
să se veselească fiii Sionului de împăratul lor. R.

3 Să laude numele lui cu jocuri,
să-l laude cu harpă şi tobă.
4 Căci Domnul iubeşte pe poporul său
şi ridică pe cei nenorociţi, mântuindu-i. R.

5 Să tresalte de bucurie cei sfinţi în mărire,
să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor.
6a Gura să le fie plină de laudele Domnului;
9b aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii lui. R.

ALELUIA Ps 94,8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia
)
EVANGHELIA
O, de ai fi cunoscut ceea ce îţi aduce pacea!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,41-44
În acel timp, 41 când s-a apropiat de Ierusalim şi a văzut cetatea, Isus a plâns asupra ei, zicând: “O, de ai fi cunoscut şi tu în această zi, ceea ce îţi aduce pacea! 42 Dar vai, lucrul acesta a rămas necunoscut pentru ochii tăi! 43 Într-adevăr, vor veni pentru tine zile în care duşmanii tăi te vor asedia, te vor încercui şi te vor împresura din toate părţile, 44 te vor doborî la pământ pe tine şi pe fiii tăi din tine şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că ai nesocotit ziua în care Dumnezeu ţi-a oferit harul său!”

Cuvântul Domnului

 

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Complementaritatea dintre bărbat şi femeie…

Posted by Laurentiu pe 19/11/2014

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut cordial şi îi mulţumesc cardinalului Müller pentru cuvintele cu care a introdus această întâlnire a noastră.

1. Înainte de toate aş vrea să împărtăşesc o reflecţie despre titlul colocviului vostru. “Complementaritate”: este un cuvânt preţios, cu valenţe multiple. Se poate referi la diferite situaţii în care un element completează altul sau înlocuieşte o carenţă a sa. Totuşi, complementaritatea este mult mai mult decât asta. Creştinii îi găsesc semnificaţia în Prima Scrisoare către Corinteni a sfântului Paul, unde apostolul spune că Duhul a dat fiecăruia daruri diferite în aşa fel încât, aşa cum mădularele trupului uman se completează pentru binele întregului organism, darurile fiecăruia pot să contribuie la binele tuturor (cf. 1Cor 12). A reflecta asupra complementarităţii nu este altceva decât a medita asupra armoniilor dinamice care se află în centrul întregii creaţii. Acesta este cuvântul cheie: armonie. Creatorul a făcut toate complementarităţile pentru ca Duhul Sfânt, care este autorul armoniei, să facă această armonie.

În mod oportun v-aţi adunat în acest colocviu internaţional pentru a aprofunda tema complementarităţii dintre bărbat şi femeie. De fapt, această complementaritate stă la baza căsătoriei şi familiei, care este prima şcoală unde învăţăm să apreciem darurile noastre şi pe cele ale celorlalţi şi unde începem să învăţăm arta de a trăi împreună. Pentru cea mai mare parte dintre noi, familia constituie locul principal în care începem să “respirăm” valori şi idealuri, precum şi să realizăm potenţialul nostru de virtute şi de caritate. În acelaşi timp, aşa cum ştim, familiile sunt loc de tensiuni: între egoism şi altruism, între raţiune şi pasiune, între dorinţe imediate şi obiective pe termen lung, etc. Însă familiile furnizează şi locul în care să se rezolve aceste tensiuni: şi acest lucru este important. Când vorbim despre complementaritate între bărbat şi femeie în acest context, nu trebuie să confundăm acest termen cu ideea simplistă că toate rolurile şi relaţiile ambelor sexe sunt cuprinse într-un model unic şi static. Complementaritatea asumă multe forme, pentru că fiecare bărbat şi fiecare femeie aduce propria contribuţie personală la căsătorie şi la educarea copiilor. Propria bogăţie personală, propria carismă personală şi complementaritatea devine astfel de o mare bogăţie. Şi nu numai că este un bine, ci este şi frumuseţe.

2. În timpul nostru căsătoria şi familia sunt în criză. Trăim într-o cultură a provizoriului, în care tot mai multe persoane renunţă la căsătorie ca angajare publică. Această revoluţie în obiceiuri şi în morală a fluturat adesea “steagul libertăţii”, dar în realitate a adus devastare spirituală şi materială pentru nenumărate fiinţe umane, în special pentru cei mai vulnerabili. Este tot mai evident că declinul culturii căsătoriei este asociat cu o creştere a sărăciei şi cu o serie de numeroase alte probleme sociale care lovesc în măsură disproporţionată femeile, copiii şi bătrânii. Şi tot ei suferă mai mult, în această criză.

Criza familiei a dat naştere unei crize de ecologie umană, pentru că ambientele sociale, ca şi ambientele naturale, au nevoie să fie ocrotite. Chiar dacă omenirea a înţeles acum necesitatea de a înfrunta ceea ce constituie o ameninţare pentru ambientele noastre naturale, suntem lenţi – suntem lenţi în cultura noastră, chiar şi în cultura noastră catolică – suntem lenţi în a recunoaşte că şi ambientele noastre sociale sunt în pericol. Deci este indispensabil a promova o nouă ecologie umană şi a o facă să meargă înainte.

3. Trebuie insistat asupra pilaştrilor fundamentali care susţin o naţiune: bunurile sale imateriale. Familia rămâne la baza convieţuirii şi garanţia împotriva destrămării sociale. Copiii au dreptul de a creşte într-o familie, cu un tată şi o mamă, capabili să creeze un ambient corespunzător pentru dezvoltarea lor şi pentru maturizarea lor efectivă. Pentru acest motiv, în exortaţia apostolicăEvangelii gaudium am pus accentul pe contribuţia “indispensabilă” a căsătoriei adusă societăţii, contribuţie care “depăşeşte nivelul emotivităţii şi al necesităţilor contingente ale cuplului” (nr. 66). Pentru aceasta vă sunt recunoscător pentru emfaza dată de colocviul vostru binefacerilor pe care căsătoria le poate aduce copiilor, soţilor înşişi şi societăţii.

În aceste zile, în timp ce veţi reflecta asupra complementarităţii dintre bărbat şi femeie, vă îndemn să evidenţiaţi un alt adevăr referitor la căsătorie: adică faptul că angajarea definitivă faţă de solidaritate, de fidelitate şi de iubirea rodnică răspunde la dorinţele cele mai profunde ale inimii umane. Ne gândim mai ales la tinerii care reprezintă viitorul: este important ca ei să nu se lase implicaţi de mentalitatea dăunătoare a provizoriului şi să fie revoluţionari pentru curajul de a căuta o iubire puternică şi durabilă, adică să meargă împotriva curentului: trebuie să se facă asta. Cu privire la asta aş vrea să spun un lucru: nu trebuie să cădem în capcana de a fi calificaţi cu concepte ideologice. Familia este un fapt antropologic, şi prin urmare un fapt social, de cultură, etc. Noi nu putem s-o calificăm cu concepte de natură ideologică, ce are forţă numai într-un moment al istoriei, şi apoi decad. Nu se poate vorbi astăzi despre familie conservatoare saufamilie progresistă: familia este familie! Nu vă lăsaţi calificaţi de acest concept sau de alte concepte de natură ideologică. Familia are o forţă în sine.

Fie ca acest colocviu să fie izvor de inspiraţie pentru toţi cei care caută să susţină şi să întărească unirea bărbatului şi a femeii în căsătorie ca un bine unic, natural, fundamental şi frumos pentru persoane, familii, comunităţi şi societăţi.

În acest context îmi place să confirm că, dacă va voi Dumnezeu, în septembrie 2015 voi merge la Philadelphia pentru cea de-a opta Întâlnire Mondială a Familiilor.

Vă mulţumesc pentru rugăciunile cu care însoţiţi slujirea mea adusă Bisericii. Şi eu mă rog pentru voi şi vă binecuvântez din inimă. Multe mulţumiri.

Franciscus

Papa Francisc: Audienţă acordată participanţilor la Colocviul internaţional despre complementaritatea dintre bărbat şi femeie, promovat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (17-19 noiembrie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Lecturi, Papa Francisc | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Sfânta Liturghie: cât de generos și îngăduitor este Dumnezeu cu noi, ființe atât de firave

Posted by Laurentiu pe 19/11/2014

Sfanta Liturghie la NazaretSfânta Liturghie este o comoară: ne întâlnim și îl primim pe Cristos, îi ascultăm cuvântul, îl preamărim pe Dumnezeu prin cântarea și rugăciunea noastră. Nimic nu poate fi mai presus de celebrarea cu vrednicie și evlavie a Sfintei Jertfe. Fiecare moment este un izvor nesecat de har. Este impresionant și totodată cutremurător gândul că pentru câteva minute Creatul și creatura stau față în față și își vorbesc. Ba mai mult, Creatorul vine în inima omului, se lasă purtat de acesta în viața de zi cu zi. Fiecare sfântă Liturghie este cea mai fascinantă întâlnire pe care trebuie să o conștientizăm mai bine.

În timpul celebrării noi ne unim cu corurile de îngeri și cântăm tocmai ceea ce am auzit în prima lectură: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic”. Cât de generos și îngăduitor este Dumnezeu cu noi, ființe atât de firave. El sfântul sfinților ne primește cântarea, rugăciunea, adorația. Nu cred că suntem mereu conștienți de această distanță pe care Dumnezeu o anulează lăsându-ne să stăm atât de aproape de el. Noi, oamenii, suntem foarte selectivi cu cei pe care-i lăsăm să facă parte din viața noastră. Avem categorii sociale bine puse la punct, facem preselecții pentru ocuparea anumiitor posturi, restaurantele își rezervă dreptul de a-și selecta clienții, omul de rând nu se poate apropia fără zeci de programări și intervenții de oamenii mari ai acestei lumi etc. Doar Dumnezeu este cel care ne invită și ne primește pe toți. În fața lui toți suntem egali. Celor drepți le dă harul statorniciei și celor păcătoși le revarsă harul convertirii. Și de la unii și de la alții așteaptă să vadă colaborare, să simtă că „investiția” făcută aduce roade.

Și încă ceva: Dumnezeu nu se schimbă. Domnul rămâne mereu același și rămâne pentru totdeauna, în pofida tuturor celor care declară că „Dumnezeu a murit”. Acesta este adevărul pe care îl proclamăm cântând împreună cu îngerii: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, cel care era, care este şi care vine”. Să încredințăm viața noastră în mâinile Domnului. Să cerem astăzi binecuvântarea sa ca tot ceea ce a investiti în noi să rodească. Și în mod deosebit să conștientizăm valoarea sfintei Liturghii, harul de a sta atât de aproape de Dumnezeu, de a-l asculta, de a-l primi, de a-i vorbi „de la inimă la inimă”.

Reține

Domnul ne-a creat și ne-a rânduit ca să aducem roade pentru această lume și pentru împărăția sa. Să colaborăm cu harul său pentru ca viața noastră să devină un cânt de preamărire în cinstea Creatorului.

Miercuri, 19 noiembrie 2014 

Miercuri din saptamâna a 33-a de peste an
Sf. Abdia, profet
Ap 4,1-11; Ps 150; Lc 19,11-28

LECTURA I
Sfânt e Domnul Dumnezeul Atotputernic, cel care era, care este şi care va veni.
Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 4,1-11
Eu, Ioan, 1 am văzut o poartă deschisă în cer; şi glasul pe care îl mai auzisem, asemănător cu sunetul unei trompete, mi-a spus: “Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ceea ce trebuie să se întâmple în continuare”. 2 Şi îndată, răpit de Duh, am văzut: în cer era un tron şi pe tron şedea cineva 3 care avea înfăţişarea pietrei de jasp şi de sardoniu, iar împrejurul tronului 4 erau douăzeci şi patru de tronuri, pe care şedeau douăzeci şi patru de bătrâni purtând veşminte albe, iar pe cap coroane de aur. 5 Şi din tron ieşeau fulgere, strigăte şi tunete; iar în faţa tronului ardeau şapte făclii de foc: acestea sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Înaintea tronului, era o mare limpede ca sticla de cristal. În jurul lui, îndreptate către tron, erau patru fiinţe având nenumăraţi ochi în faţă şi în spate. 7 Prima fiinţă, semăna cu un leu, a doua cu un viţel, chipul celei de a treia era ca faţa unui om, iar a patra semăna cu un vultur în zbor. 8 Cele patru fiinţe aveau fiecare câte şase aripi, cu ochi nenumăraţi pe dinafară şi pe dinăuntrul lor, şi fără odihnă, zi şi noapte, ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeul Atotputernic, cel care era, cel care este şi cel care va veni!” 9 Ori de câte ori, fiinţele dădeau mărire, cinste şi mulţumire celui care şade pe tron şi care trăieşte în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau în genunchi în faţa celui care şade pe tron şi îl adorau pe cel care trăieşte în vecii vecilor. Îşi depuneau coroanele în faţa tronului, spunând: 11“Doamne, Dumnezeul nostru, tu eşti vrednic să primeşti mărirea, cinstea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile: prin voinţa ta au fost create şi există!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 150,1-2.3-4.5-6 (R.: cf. Ap 4,8b)
R.: Sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne, Dumnezeule Atotputernic!
1 Lăudaţi-l pe Domnul în lăcaşul său sfânt,
lăudaţi-l în întinderea cerului unde se arată puterea lui.
2 Lăudaţi-l pentru faptele sale minunate,
lăudaţi-l pentru măreţia sa nesfârşită. R.

3 Lăudaţi-l cu sunete de trompete,
lăudaţi-l cu chitară şi harpă.
4 Lăudaţi-l cu timpane şi dansuri,
lăudaţi-l cu fluiere şi instrumente cu strune. R.

5 Lăudaţi-l cu cimbale plăcut sunătoare;
lăudaţi-l cu cimbale care vestesc biruinţa.
6 Să laude pe Domnul toată suflarea! R.

ALELUIA In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi din lume,
ca să mergeţi şi să aduceţi roade, dar roade care să rămână. (Aleluia)

EVANGHELIA
De ce nu mi-ai pus banii la bancă?
din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,11-28
În acel timp, 11 pentru că Isus era aproape de Ierusalim, iar oamenii care îl ascultau îşi închipuiau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând, el le-a spus această parabolă: 12 “Un om dintr-o familie de principi urma să plece într-o ţară îndepărtată ca să primească puterea şi apoi să se întoarcă acasă ca rege. 13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece monede de aur şi le-a spus: «Investiţi-i în negustorie până la întoarcerea mea!». 14 Deoarece locuitorii ţării sale îl urau, au trimis după el o delegaţie ca să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!». Totuşi el a fost numit rege. 15 După întoarcerea lui, i-a chemat pe servitorii cărora le încredinţase banii, ca să vadă cum i-a folosit fiecare. 16 Primul s-a înfăţişat şi i-a zis: «Stăpâne, moneda pe care mi-ai dat-o a adus câştig alte zece». 17 Regele i-a zis: «Foarte bine, eşti un servitor destoinic. Pentru că te-ai dovedit fidel în lucruri mici, îţi dau stăpânirea peste zece cetăţi!». 18 Apoi a venit al doilea şi i-a zis: «Stăpâne, moneda ta a adus câştig alte cinci». 19 Acestuia regele i-a zis: «Îţi dau stăpânirea peste cinci cetăţi». 20 A venit un altul şi i-a zis: «Stăpâne, iată moneda ta: am învelit-o într-o pânză şi am ascuns-o, căci mă temeam de tine. 21 Ştiam că eşti un om aspru, iei ceea ce n-ai pus deoparte şi seceri ceea ce n-ai semănat!». 22 El i-a răspuns: «Din cuvintele tale te judec, slugă netrebnică! Ai ştiut că sunt un om aspru, că iau ceea ce n-am pus deoparte şi secer ceea ce n-am semănat. 23 De ce nu mi-ai depus banii la bancă? La întoarcere i-aş fi luat înapoi cu dobândă!». 24 Apoi a zis celor de faţă: «Luaţi-i moneda şi daţi-o celui care are zece!». 25 Ei i-au spus: «Stăpâne, dar mai are zece!». 26 Vă spun: «Celui care are i se va mai da, celui care nu are, şi ceea ce are i se va lua! 27 Iar pe duşmanii mei, care n-au vrut ca să fiu regele lor, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»”. 28 După ce a spus acestea şi-a continuat drumul împreună cu ucenicii săi, îndreptându-se spre Ierusalim.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,870 other followers

%d bloggers like this: