Astăzi avem posibilitatea să călătorim cu multă ușurință în toată lumea și să predicăm evanghelia (cf. Mc 16,15). Însă vedem că deseori străbatem alte drumuri, facem călătorii în care, în loc să predicăm Evanghelia, auzim vocea Domnului: „De ce mă persecuți? Ce cauți pe această cale? Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi” (cf. Fap 9,4-5). Fiecare creștin are momente de întâlnire, de regăsire cu Cristos peresecutat, cu acel Isus din Nazaret pe care îl persecută prin faptele sale, prin gesturile sale, prin călătoriile pe care le face și în care nu predică Evanghelia. Noi ce fel de creștini suntem: predicăm Evanghelia sau îl persecutăm pe Cristos prin cărările pe care le străbatem?

De fapt, astăzi putem să ne întrebăm: „Ce este creștinul? Cine este un creștin adevărat?”. Să ne întrebăm: „Sunt eu un creștin după inima lui Dumnezeu?”.

Putem defini creștinul plecând de la botezul primit sau de la speranța vieții veșnice, speranța mântuirii, sau de la felul în care citim, înțelegem și trăim Evanghelia. În Micul Catehism citim că „este creștin adevărat acela care, fiind botezat, crede şi mărturiseşte învăţătura creştină”. Însă, într-un colț al inimii stă ascunsă și această definiție: „Creștinul este un păcătos care zilnic se căiește, se convertește și primește iertarea”. Zilnic, pentru că Isus strigă zilnic inimii noastre: „Convertește-te! Ești un vas ales! Te-am chemat și te-am ales ca să poarți numele meu înaintea tuturor popoarelor!” (cf. Fap 9,15). Da, suntem creștini dacă zilnic ne convertim, dacă luptăm împotriva rătăcirilor, împotriva drumurilor pe care le străbat picioarele și mâinile noastre, inima și mintea noastră în căutarea păcatului.

Lupta cu păcatul caracterizează viața noastră. Putem spune cu poetul: „O luptă-i viaţa; deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor…. / Trăiesc acei ce vreau să lupte; / Iar cei fricoşi se plâng şi mor” (George Coșbuc, Lupta vieții). Nu avem nevoie ca alții să ne spună că „viața este o luptă”: o știm, o simțim zi de zi. Însă pentru ce luptăm? Care sunt valorile pentru care luptăm? Care ne este speranța, idealul? Luptăm pentru sufletul nostru? Luptăm pentru mântuire? Sau luptăm doar pentru o viață mai bună aici pe pământ, uitând de cetatea lui Dumnezeu, uitând de cer?

Lupta este grea! Povara vieții ne apasă! De multe ori simțim că „murim în luptă”, murim fără să ne fi atins țelurile. Atunci Cristos începe să vorbească inimii noastre și să o liniștească, începe să-i vorbească despre viața veșnică, despre înviere: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In 6,54). În fața luptei și a morții care ne înspăimântă, Domnul ne asigură că există o pâine care s-a coborât din cer și cine mânâncă din această pâine va învinge, „va trăi în veci” (In 6,58).

Creștinul care nu iubește Euharistia, nu își iubește nici viața, nici sufletul!

5 mai 2017 

Vineri din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Angelo, călug. m.; Gottard, ep.
Fap 9,1-20; Ps 116; In 6,52-59

LECTURA I
Acesta este un vas pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea popoarelor.
Citire din Faptele Apostolilor 9,1-20
În zilele acelea, Saul, tot plănuind ameninţare şi crimă împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot ² şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca să-i aducă legaţi la Ierusalim pe cei pe care i-ar fi găsit în această credinţă, fie bărbaţi, fie femei. ³ Şi în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o dată l-a învăluit o lumină din cer. ⁴ Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: „Saul, Saul! De ce mă persecuţi?” ⁵ El a răspuns: „Cine eşti, Doamne?” El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi. ⁶ Dar ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci!” ⁷ Iar oamenii care îl însoţeau au rămas înmărmuriţi pentru că auzeau glasul dar nu vedeau pe nimeni. ⁸ Atunci Saul s-a ridicat de la pământ, şi, deschizându-şi ochii, nu vedea nimic. L-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. ⁹ Şi timp de trei zile a rămas fără vedere, nu a mâncat şi nu a băut nimic. ¹⁰ Se afla la Damasc un discipol cu numele Anania. Domnul i-a spus acestuia într-o viziune: „Anania!” El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!” ¹¹ Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te şi du-te pe strada numită Dreaptă şi caută-l în casa lui Iuda, pe unul cu numele de Saul din Tars! Căci iată-l că se roagă ¹² şi a văzut într-o viziune un om cu numele Anania intrând şi punând mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!” ¹³ Atunci Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta cât rău le-a făcut sfinţilor tăi în Ierusalim. ¹⁴ Şi aici are împuternicire de la arhierei ca să-i lege pe toţi cei care sunt chemaţi cu numele tău”. ¹⁵ Domnul i-a spus: „Mergi, pentru că acesta este un vas pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea popoarelor şi înaintea regilor şi a fiilor lui Israel! ¹⁶ Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere el pentru numele meu”. ¹⁷ Atunci Anania a plecat şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ţi-a apărut pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt”. ¹⁸ Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi-a recăpătat vederea şi, ridicându-se, a fost botezat. ¹⁹ Apoi a mâncat şi a prins puteri. Saul a rămas câteva zile la Damasc împreună cu discipolii. ²⁰ Şi îndată a început să predice în sinagogi despre Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia!
sau:
Aleluia.

¹ Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.

² Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,56
(Aleluia) „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,52-59
În acel timp, iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?” ⁵³ Dar Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. ⁵⁴ Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁵⁵ Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. ⁵⁶ Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. ⁵⁷ Aşa cum m-a trimis Tatăl, care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. ⁵⁸ Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”. ⁵⁹ Acestea le-a spus în timp ce învăţa în sinagoga din Cafarnaum.

Cuvântul Domnului