„Dă tot ce ai;
dă tot ce eşti;
când nu mai ai nimic
sau când nu mai eşti nimic,
dă ceea ce mai poţi încă să dai:
pe Dumnezeu!” (fericitul Vladimir Ghika).
Dă tot ce ai;
dă tot ce eşti;
când nu mai ai nimic
sau când nu mai eşti nimic,
dă ceea ce mai poţi încă să dai:
pe Dumnezeu.
mons. Vladimir Ghika
Valoarea dialogului nu se măsoară în frumusețea replicilor, ci în distanța pe care o mărește sau o micșorează între două inimi. Dacă dialogul nu te apropie de celălalt, înseamnă că este mai bine să taci!
Ştim că fericitul Ioan Paul al II-lea își lua forța pentru împlinirea misiunii sale din rugăciune. Zilnic avea ore de tăcere prin care, în dialog cu Dumnezeu, se pregătea pentru a merge la întâlnirea cu lumea. Asemenea lui mulți alții trăiesc în „dialog cu Dumnezeu” pentru a putea „dialoga mai bine cu oamenii”. Este greu să ne imaginăm lumea fără dialog, fără orele de discuții pentru pace sau fără dezbaterile științifice etc. Dialogul este esențial în toate formele lui. Însă este cu adevărat o virtute să știi să porți un dialog rodnic. Să încercăm astăzi să reflectăm asupra modului în care noi dialogăm cu Dumnezeu și cu oamenii. Ce este și cum este dialogul nostru?
Sfânta evanghelie ne prezintă doi oameni care se roagă, care încep un dialog cu Dumnezeu, însă diferența dintre ei este covârșitoare. Ambii au „dialogat”, însă Isus spune că doar unul s-a întors acasă îndreptățit, doar…
Vezi articolul original 743 de cuvinte mai mult
Prea târziu te-am iubit... 