Deseori, împovărați de păcate, obosiți de goana după idoli, cădem în genunchi, rugându-ne: „Iartă, Doamne, răutatea și necredința poporului tău! Iartă-ne că uităm atât de repede binefacerile tale. Iartă-ne că zi de zi refuzăm să dăm glorie numelui tău: refuzăm gloria care vine de la tine, preferând gloria care vine de la oameni. Iartă-ne că nu vrem să venim la tine că să avem viață. Iartă-ne că am disprețuit misterul pătimirii, morții și învierii tale. Iartă-ne că am uitat de tine, Dumnezeul care ne-a mântuit, și am alergat după idoli. Iartă-ne că ne apropiem de sfânta înviere a ta cu sufletul obosit de această goană după deșertăciune. Iartă-ne că trăim ca și cum nu ar trebui să murim pentru a putea învia cu Cristos și prin Cristos”.

Iertarea de care avem nevoie ne-a fost deja oferită prin patima, moartea și învierea lui Cristos. Noi trebuie doar să o primim, să…