Un Dumnezeu care se face trup 
și se jertfește pentru viața lumii 
pune în criză înțelepciunea oamenilor.

Când Isus le vorbea oamenilor despre Euharistie, despre pâinea vieții, despre trupul său dat ca hrană, limbajul acela era dur și mulți s-au îndepărtat de el, l-au părăsit. Mulți, dar nu toți (cfr. In 6,22-71). 

Acum e la fel: Euharistia are un limbaj puternic, Euharistia este „un semn de contradicție”. Și e normal să fie. Nici nu se putea altfel. Nimeni nu rămâne liniștit în fața unui mister atât de mare. Un Dumnezeu care se face om, un Dumnezeu care se întrupează, care se face carne și se jertfește pentru viața lumii pune în criză înțelepciunea oamenilor.

Plini de smerenie în fața unui mister atât de mare, să ne însușim cuvintele lui Petru și ale apostolilor și ale sfinților care, de-a lungul celor două mii de ani, au rămas de partea lui Isus:  „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” (In 6,68). 

Astăzi, la început de săptămână, să reînnoim mărturisirea noastră de credință în Cristos viu și prezent în Euharistie. Să privim ostia și potirul, să privim acest mister al credinței și al iubirii, și cu teamă și cutremur să spunem: „Eu cred cu tărie că pâinea devine carne, iar vinul devine sânge. Da, pâinea și vinul consacrate sunt trupul și sângele lui Cristos, Domnul și Dumnezeul meu”.

 (cfr. Papa Benedict al XVI-lea, Predică, 7 iunie 2007
Solemnitatea Trupul și Sângele Domnului)

---

Discursul despre pâinea vieţii

²²A doua zi, mulţimea care stătea pe ţărmul [celălalt] al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă mică şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră. ²³Alte bărci din Tiberiáda au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. ²⁴Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafárnaum căutându-l pe Isus. ²⁵Găsindu-l pe ţărmul [celălalt] al mării, i-au spus: „Rabbí, când ai ajuns aici?”. ²⁶Isus a răspuns şi le‑a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. ²⁷Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul [său]”.

²⁸Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?”. ²⁹Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!”.

³⁰Iar ei i-au spus: „Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? ³¹Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris:«Le-a dat să mănânce pâine din cer»”. ³²Atunci Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. ³³Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii”.

³⁴Ei i-au zis: „Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!”. Isus le‑a spus: ³⁵„Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată. ³⁶Dar eu v-am spus: «M-aţi văzut şi nu credeţi». ³⁷Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, ³⁸căci m‑am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m‑a trimis; ³⁹şi aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă. ⁴⁰Pentru că aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă”.

⁴¹Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer” ⁴²şi spuneau: „Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosíf, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?”.

⁴³Isus a răspuns şi le-a zis: „Nu murmuraţi între voi! ⁴⁴Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁴⁵Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. ⁴⁶Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl. ⁴⁷Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică. ⁴⁸Eu sunt pâinea vieţii. ⁴⁹Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit. ⁵⁰Aceasta este pâinea care se coboară din cer ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. ⁵¹Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”.

⁵²Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul [său]?”. ⁵³Dar Isus le‑a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. ⁵⁴Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁵⁵Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. ⁵⁶Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. ⁵⁷Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, [la fel] şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. ⁵⁸Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”.

⁵⁹Acestea le-a spus în timp ce învăţa în sinagoga din Cafárnaum.

 Reacţii la cuvintele lui Isus

⁶⁰Auzind [acestea], mulţi dintre discipolii lui au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”. ⁶¹Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: „Vă scandalizează acest lucru? ⁶²Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându‑se acolo unde era mai înainte? ⁶³Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. ⁶⁴Dar sunt unii dintre voi care nu cred!”. De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. ⁶⁵Şi le-a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl”.

⁶⁶După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau după el. ⁶⁷Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?”. ⁶⁸Símon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, ⁶⁹iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”. ⁷⁰Isus le-a răspuns: „Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!”. ⁷¹De fapt, vorbea despre Iúda, fiul lui Símon Iscarióteanul, pentru că acesta, unul dintre cei doisprezece, avea să-l trădeze (In 6,22-71).