Un om a alunecat și era să cadă în prăpastie. În ultima clipă s-a agăţat de un arbust și a rămas suspendat deasupra hăului. A început să se roage cum n-o mai făcuse vreodată: „Doamne salvează-mă!”.

Dumnezeu i-a răspuns întrebându-l:

– Ai mers la Biserică?

– Am mers, Doamne. Am mers ori de câte ori am putut, dar promit să nu mai lipsesc în nicio duminică dacă mă scapi de aici.

– Eşti un om generos? Îți ajuţi semenii, dai de pomană?

– Da, dau. Cred că da, dar voi dărui şi mai mult în viitor, numai scapă-mă de pe acest munte.

Atunci Domnul l-a întrebat:

– Ai încredere în mine?

– Da, Doamne, am încredere totală în tine. Ajută-mă! Salvează-mă! Am încredere în tine!

– Atunci, dă-ţi drumul. Dă drumul crengii, i-a spus Domnul.

Nu știm finalul, dar oare a avut încredere? S-a abandonat în braţele lui Dumnezeu? Oare noi am fi îndrăznit să credem? Cum este credința noastră astăzi? În fața „vântului” puternic și a „valurilor” care tind să ne înghită strigăm și noi: „Doamne, salvează-mă!” (cf. Mt 14,30).

Cât de mult ne regăsim în sfânta Evanghelie și în oamenii care au implorat salvarea sufletului și mai multă credință. Să ne amintim strigătul acelui tată care implora vindecarea fiului său posedat de diavol: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinţei mele” (cf. Mc 9,24). Oricât de mult am crede, tot avem nevoie de ajutor, tot avem nevoie de mai multă credinţă. Trebuie să ne asociem mereu rugăciunii acestui tată, ca şi rugăciunii apostolilor: „Doamne, măreşte-ne credinţa!” (cf. Lc 17,5).

În inima noastră, cuvântul lui Isus trezeşte o mare nelinişte: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” (cf. Mt 14,31). Același Cristos a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare! şi v-ar asculta” (cf. Lc 17,6). Nu, noi nu avem curajul să mergem spre un copac şi să-i dăm această poruncă. Ne este teamă că nu ne-ar asculta: nu avem credinţă nici măcar cât un grăunte de muştar.

Ne este teamă, însă tocmai de aceea trebuie să ne rugăm fără încetare pentru mai multă credinţă. Tocmai atunci când părem puternici, atunci suntem de fapt foarte slabi, cei mai slabi. În încercări, nu pentru prima dată, ne devedim oameni mici și cu puţină credinţă, vrednici de dojana lui Cristos. Când simțim că ne scufundăm întindem mâna cu disperare spre el şi-i strigăm: „Doamne, salvează-mă”. Iar el ne prinde de mână, ne ridică, ne fixează cu privirea şi ne spune: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”. Apoi ne prinde în brațele lui și ne simțim în siguranță. Dumnezeu ne salvează! Acum credem și avem impresia că am putea muta şi munţii din loc. Acum ştim sigur, suntem convinși că atunci când îl privim pe Cristos putem să spunem cu ucenicii: „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (cf. Mt 14,33).

Doamne, salvează-ne! Mărește-ne credința!

8 august 2017 

Marţi din săptămâna a 18-a de peste an
Sf. Dominic, pr. **
Num 12,1-13; Ps 50; Mt 15,1-2.10-14

LECTURA I
Moise nu-i precum ceilalţi profeţi; cum aţi îndrăznit să-l criticaţi?
Citire din cartea Numerilor 12,1-13
În zilele acelea, Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii etiopiene pe care o luase el de soţie; căci luase o femeie etiopiană. ² Ei au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit. ³ Moise era cel mai umil om dintre toţi oamenii care sunt pe faţa pământului. ⁴ Domnul le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam dintr-o dată: „Ieşiţi toţi trei la cortul întâlnirii!” Şi au ieşit toţi trei. ⁵ Domnul s-a coborât în coloana de nor şi a stat la intrarea cortului. I-a chemat pe Aaron şi pe Miriam şi ei s-au apropiat amândoi. ⁶ Şi a zis: „Ascultaţi bine cuvintele mele! Când va fi printre voi un profet, eu, Domnul, mă voi descoperi lui în viziune sau îi voi vorbi în vis. ⁷ Nu tot aşa este cu slujitorul meu Moise. El este credincios în toată casa mea. ⁸ Eu îi vorbesc faţă către faţă, deschis, şi nu prin enigme, iar el vede înfăţişarea Domnului. De ce nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva slujitorului meu, împotriva lui Moise?” ⁹ Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor. Şi a plecat. ¹⁰ Norul s-a îndepărtat de pe cort. Şi iată că Miriam era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam; şi iată că ea era plină de lepră. ¹¹Atunci Aaron i-a zis lui Moise: „Te rog, domnul meu, să nu purtăm păcatul pe care l-am făcut din nechibzuinţă, căci am păcătuit. ¹² Să nu fie ca un copil născut mort din sânul mamei sale, al cărui trup este pe jumătate putred!” ¹³ Moise a strigat către Domnul: „Dumnezeule, te rog, vindec-o!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.6bc-7.12-13 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit.

³ Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
⁴ Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

⁵ Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
^6a Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am făcut. R.

^6bc De aceea, tu eşti drept în sentinţele tale
şi nepărtinitor în judecăţile tale.
⁷ Căci, iată, în nelegiuire m-am născut
şi în păcat m-a zămislit mama mea! R.

¹² Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
¹³ Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,49b
(Aleluia) Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-36
În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. ²³ După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. ²⁴ Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. ²⁵ Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. ²⁶ Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă, şi, de frică, au început să strige. ²⁷ Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” ²⁸ Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” ²⁹ El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. ³⁰ Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” ³¹ Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” ³² Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, ³³ iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!” ³⁴ După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret. ³⁵ Când l-au recunoscut, oamenii din ţinutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea şi i-au adus la el pe toţi bolnavii. ³⁶ Îi cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei şi toţi cei care o atingeau erau vindecaţi.

Cuvântul Domnului

sau

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,49b
(Aleluia) Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA
Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,1-2.10-14
În acel timp, au venit la Isus de la Ierusalim unii farisei şi cărturari şi i-au spus: ² „De ce discipolii tăi încalcă tradiţiile bătrânilor? Pentru ce nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine?” ¹⁰ Şi, chemând mulţimea, Isus le-a spus: „Ascultaţi şi înţelegeţi! ¹¹ Nu ceea ce intră în gură îl face pe om impur, dar ceea ce iese din gură, aceea îl face pe om impur”. ¹² Atunci s-au apropiat discipolii şi i-au spus: „Ştii că fariseii, ascultând cuvântul acesta, s-au scandalizat?” ¹³ El, răspunzând, le-a zis: „Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcini. ¹⁴ Lăsaţi-i, ei sunt călăuze oarbe pentru orbi! Iar dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi cad în groapă”.

Cuvântul Domnului