Arhiva pentru august 20th, 2017

Avortul, „cultura morții” și pacea

Gradina Maslinilor_paceLegătura dintre tema avortului şi cea a păcii, propusă încontinuu de ea, arată cât de mult în gândirea Terezei de Calcutta problema vieţii care se naşte era centrală. Pacea nu este o valoare oarecare: este aspiraţia maximă a individului şi a societăţii umane în ansamblul său. Declaraţia universală a drepturilor omului indică fundamentul ei în recunoaşterea demnităţii fiecărei fiinţe umane. Sfânta săracilor a recunoscut această demnitate cu faptele, mergând s-o caute şi manifestând-o acolo unde ea este mai puţin vizibilă, printre cei refuzaţi, cei respinşi, cei marginalizaţi, cei inutili, cei săraci, a căror viaţă lipsită de orice calitate este scoasă din societate şi izolată în periferiile cele mai extreme. Ei bine, Maica Tereza definea pruncul încă nenăscut drept „cel mai sărac dintre săraci”, adică acela care se află în periferia cea mai extremă a periferiilor din lume.

Într-o scrisoare trimisă la Mişcarea Italiană pentru Viaţă în 1992 ea a scris: „Cel care este încă nenăscut este cel mai slab, cel mai mic şi cel mai lipsit din rasa umană şi însăşi viaţa sa depinde de mamă – depinde de mine şi de tine – pentru o viaţă autentică. Dacă pruncul încă nenăscut ar trebui să moară prin voinţa deliberată a mamei, care este aceea care trebuie să ocrotească şi să hrănească acea viaţă, cine mai trebuie ocrotit? Acesta este motivul pentru care eu numesc pruncii încă nenăscuţi cei mai săraci dintre săraci. Dacă o mamă poate să-şi ucidă pe însuşi fiul său în sânul ei, să distrugă carnea din carnea sa, viaţă din viaţa sa şi rod al iubirii sale, de ce suntem surprinşi de violenţa şi de terorismul care se răspândeşte în jurul nostru? Avortul este cel mai mare distrugător al păcii astăzi în lume – cel mai mare distrugător al iubirii”.

Cu doi ani înainte, într-un alt text redactat pentru a răspunde la un interviu, Maica Tereza a explicat şi în alt mod motivul sărăciei extreme a celui zămislit: „Chir şi cei mai săraci dintre săraci care dorm pe străzile din Calcutta şi trăiesc cu gunoaiele nu sunt atât de nevoiaşi ca pruncul nenăscut care este ucis cu avortul. Nimeni nu poate ajunge la cei mai săraci care trăiesc pe străzile din Calcutta, să-i ucidă şi, apoi, să fie plătit şi lăudat de societate pentru că i-a ucis. Legea nu permite să fie ucişi săracii care trăiesc pe străzile din Calcutta. Însă legea «permite» să fie ucise victimele unui holocaust şi cei care le ucid sunt plătiţi pentru asta”.

Sfânta Maica Tereza de Calcutta a repetat de mai multe ori aceste gânduri. Momentele cele mai solemne în care a exprimat legătura dintre dreptul la viaţă al celor care trebuie să se nască şi pace au fost cel al acordării Premiului Nobel pentru pace, la Oslo la 11 decembrie 1979, şi cel al discursului său la Adunarea Generală a ONU la New York la 26 octombrie 1985. Cele două circumstanţe au o semnificaţie simbolică ridicată, pentru că manifestarea de la Oslo a avut loc în anul dedicat celebrării drepturilor copilului şi în Palatul de Sticlă Maica Tereza a vorbit în ziua în care se încheia săptămâna comemorativă a celei de-a 40-a aniversări a naşterii Naţiunilor Unite. Erau prezenţi regi, şefi de stat, diplomaţi, jurnalişti din toată lumea.

În primul eveniment, la Oslo, Maica Tereza a spus: „Eu simt că cel mai mare distrugător al păcii astăzi este avortul, pentru că este un război direct, o ucidere comisă chiar de mamă. Să citim în Scripturi, pentru că Dumnezeu spune asta foarte clar: «Chiar dacă o mamă ar uita de copilul său, eu nu te voi uita. Te-am imprimat pe palma mâinii». Suntem imprimaţi pe palma mâinii sale, aşa de aproape de El încât un prunc nenăscut a fost imprimat în palma mâinii lui Dumnezeu. Şi ceea ce mă uimeşte mai mult este începutul acestei fraze, că şi dacă o mamă ar putea să uite, ceva imposibil, dar chiar dacă ar putea să uite, eu nu te voi uita. Şi astăzi cel mai mare mijloc, cel mai mare distrugător al păcii este avortul”.

În a doua circumstanţă ea a spus: „Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu care timp de patruzeci de ani a permis Naţiunilor Unite să desfăşoare activitatea lor pentru binele tuturor popoarelor de pe pământ. Toţi suntem fii ai lui Dumnezeu. Nicio diferenţă de culoare, de naţionalitate sau rasă nu trebuie să ne despartă (…). Astăzi trăim sub ameninţarea gravă a războiului nuclear, încercăm să alungând gândul despre SIDA, dar nu împiedicăm să fie ucişi pruncii încă nenăscuţi. Avortul este o ameninţare gravă pentru pace. Când eliminăm un prunc încă nenăscut încercăm să-l eliminăm pe Dumnezeu”.

Nu este vorba de afirmaţii izolate: Maica Tereza le-a repetat în sute de alte ocazii. Ele demonstrează că în gândirea sfintei există o strânsă legătură între pace şi viaţa umană care trebuie să se nască. În contrapoziţie este denunţată legătura strânsă dintre avort şi război, terorism, violenţă. Desigur nu fiecare femeie care întrerupe sarcina pune în pericol pacea, ci, mai degrabă, acceptarea avortului ca drept, progres civil, cucerire de civilizaţie. Pericolul suprem nu este faptul avortului în sine, adesea cauzat de angoasă, de singurătate, de ignoranţa unei femei tinere, faţă de care Maica Tereza a îndreptat mereu o privire de duioşie, ci acceptarea faptului recunoscând în el o valoare pozitivă de eliberare umană, ajungând să fie încurajat şi proclamat un drept. Maica Tereza este severă nu faţă de femei, ci faţă de legislatori şi promotori ai ceea ce Ioan Paul al II-lea numea „cultura morţii”, „complot împotriva vieţii”, „război al celor puternici împotriva celor slabi”.

În mesajul trimis participanţilor la conferinţa mondială de la Cairo în 1994 despre populaţie şi dezvoltare, Maica Tereza a scris: „Dacă acceptăm ca o mamă să-şi poată ucide chiar şi propriul copil, cum putem spune celorlalte persoane să nu-şi ucidă proprii semeni? Vorbesc fiecărui om din toate ţările lumii: viaţa este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Am afirmat adesea şi sunt sigură de asta că distrugătorul cel mai mare al păcii în lume este astăzi avortul”. Şi Congresului Statelor Unite la 3 februarie 1994 a spus: „Fiecare naţiune care acceptă avortul nu învaţă propriul popor să iubească, ci să folosească violenţă pentru a obţine ceea ce vrea”.

(Cel mai sărac dintre săraci
După Maica Tereza
de Carlo Casini
După L’Osservatore Romano, 19 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Să învățăm de la o mamă, de la o femeie minunată

iubire de mamaAstăzi suntem chemați să învățăm de la o mamă, de la femeia care a fost admirată de Isus şi apreciată cu aceste cuvinte: „O, femeie, mare este credinţa ta”! Dar prin câte a trecut sărmana ca să ajungă la această apreciere şi mai ales să asculte cuvintele „Să fie cum vrei tu!” și fiica ei să fie vindecată (cf. Mt 15,28).

O primă încercare peste care a trecut este necunoaşterea. Este uimitor cum ea, o străină, ajunge la cunoaşterea identităţii lui Isus. A aflat cine este cel care străbate ţinuturile sale şi i se adresează cu acest apelativ: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David” (Mt 15,22). A găsit apelativul potrivit: Doamne, Fiul lui David. L-a întâlnit pe Dumnezeu, l-a cunoscut, s-a apropiat de el și i-a spus pe nume. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu? Cum ne adresăm Domnului în rugăciunile noastre?

Ceea ce urmează, din exemplul mamei din evanghelie, este şi mai vrednic de uimire. O adevărată lecţie de speranţă. După ce a apelat la Isus cu măreţul nume de Domn şi Fiu al lui David, ne-am fi aşteptat ca Mântuitorul să o admire imediat şi să-i vină în ajutor. Erau puţini cei care-l recunoşteau şi i se adresau cu acest nume. Însă nu se întâmplă aşa. Dimpotrivă, Isus se comportă ca şi cum nu ar fi auzit. Dar femeia nu se descurajează, ci luptă. Insistă atât de mult, încât ucenicii se văd nevoiţi să intervină ca Domnul să facă ceva pentru că altfel nu scapă de ea, de strigătele ei. Şi din nou, chiar şi la intervenţia ucenicilor, Isus refuză: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. A fost cea de-a doua lovitură pentru femeie. Însă nici de data aceasta nu s-a lăsat doborâtă, ci a venit, s-a prosternat în faţa lui și i-a spus: „Doamne, ajută-mă”! Şi primeşte cel de-al treilea refuz din partea lui Isus: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei” (cf. Mt 15,24).

Câţi dintre noi am mai fi îndrăznit ceva şi după această replică? Ne-am fi retras poate trişti, lipsiţi şi de această ultimă speranţă de care ne agăţasem: o minune făcută de Cristos. Noi poate am fi renunţat. Însă mama din evanghelie nu a renunţat. Ba mai mult, ea găseşte un răspuns plin de înţelepciune şi credinţă: „Da, Doamne…”. Aici este esenţialul. Da, Doamne… ai dreptate. Nu sunt vrednică. Nu merit. Da, Doamne, am putea spune şi noi, nu suntem vrednici din cauza păcatelor noasatre, însă… tu poţi să faci această minune! „Da, Doamne”, a spus femeia şi a adăugat, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor”. Îi dă dreptate lui Dumnezeu (ceea ce ar trebui să facem şi noi mai des!) şi îi spune că dacă nu poate primi o pâine întreagă, măcar o firimitură să primească şi ea. E plină de speranţă. Dragostea ei de mamă nu o lasă să se descurajeze şi se aruncă în luptă pentru fiica ei. Şi reuşeşte!


Nu te descuraja în rugăciunile tale
și-l vei auzi pe Domnul:
„Mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” (cf. Mt 15,28).


20 august 2017 

† DUMINICA a 20-a de peste an
Ss. Bernard, abate, înv.; Samuel, profet
Is 56,1.6-7; Ps 66; Rom 11,13-15.29-32; Mt 15,21-28

LECTURA I
Pe fiii străinilor îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt.
Citire din cartea profetului Isaia 56,1.6-7
Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi judecata şi faceţi dreptatea, căci mântuirea mea este aproape să vină şi dreptatea mea, să se dezvăluie! 6 Iar pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească, să iubească numele Domnului şi să devină slujitorii lui, tuturor celor care păzesc sabatul ca să nu fie profanat şi care ţin cu tărie alianţa mea, 7 îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt, îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi plăcute pe altarul meu, întrucât casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.6 şi 8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!

2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta,
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.

5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.

6 Să te laude popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele să te laude!
8 Să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.

LECTURA A II-A
Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,13-15.29-32
Fraţilor, vouă, neamurilor – vă spun -, întrucât eu sunt Apostolul Neamurilor, îmi laud slujirea, 14 că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. 15 Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor, dacă nu o înviere din morţi? 29Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare, 31 la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 4,23
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeie, mare este credinţa ta!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,21-28
În acel timp, ieşind de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului 22 şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!” 23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!” 24 El, răspunzând, a zis: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: „Doamne, ajută-mă!” 26 El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 27 Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” 28 Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: „O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: