Provocările celui înviat sunt cel puțin două

De Paxlaur24/04/2022

Cel care se îndură de tine, Domnul cel veșnic viu, spune: „
Și de s-ar muta munții din loc și s-ar clătina dealurile,
iubirea mea nu se va îndepărta de tine
și legământul meu de pace nu se va clătina” (cf. Is 54,10).

Astăzi ne putem întreba: ce anume a dus nou în viaţa noastră învierea lui Cristos? S-a schimbat ceva? Cei care ne privesc văd în noi efectele învierii lui Cristos? Conştientizăm noi provocările pe care ni le aduce Cristos cel înviat: să credem şi să dăm mărturie?

Cât priveşte credinţa, fiecare ştie în inima sa cât şi cum crede în înviere. Uneori spunem cu uşurinţă: „Eu cred în inima mea! Eu sunt convins în sufletul meu că Isus a înviat. Nu trebuie să arăt tuturor. Mie îmi ajunge să cred, fără să se vadă în exterior”. De aceea, mulţi nici nu vin la biserică sau la sacramente: spun că au credinţa doar în inima lor şi acolo, acasă, ascunşi în camera lor, îşi păstrează această credinţă. Pare foarte simplu şi comod.

Însă noi mai ştim ceva: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iac 2,17). Cum am văzut și la apostolul Toma, ceea ce nu se vede este îndoielnic sau chiar inexistent. De aceea, cât priveşte mărturia despre cel înviat, aceasta nu mai poate fi ascunsă, păstrată doar în inima noastră: mărturia ori se vede, ori nu există. Nu putem spune: „Eu dau mărturie în inima mea”. Mărturia trebuie să fie și exterioară! Se vede în viaţa mea că Isus Cristos a înviat? Cred şi trăiesc acest adevăr? De fapt, lucrurile sunt mai simple: în trăirea de zi cu zi (acasă, la şcoală, în familie, în comunitate, la serviciu, la cumpărături, în suferinţă) învierea lui Cristos are vreun efect asupra deciziilor, gândurilor, cuvintelor mele?

Provocările celui înviat, așadar, sunt cel puțin două: să credem şi să dăm mărturie. Cuvântul Domnului din această zi ne indică şi două realităţi pe care trebuie să le mărturisim, două daruri ale celui înviat: pacea şi milostivirea. În sfânta evanghelie Cristos le spune ucenicilor de trei ori: „Pacea să fie cu voi!”. Cei care trăiesc cu speranţa în cel înviat sunt purtători de pace. Cel care s-a întâlnit cu Isus cel viu răspândeşte pacea. În înviere nu are ce să caute ceea ce nu corespunde păcii adevărate cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Iar psalmistul ne invită, tot de trei ori, să cântăm: „Veşnică este îndurarea Domnului”. Tu ești un om al păcii? Ești milostiv ca Tatăl?

Ambele, pacea şi îndurarea, sunt aspiraţii ale inimii omului. Toţi avem nevoie de ele şi le implorăm în rugăciunile noastre, le dorim în viaţa şi în familiile noastre. Le dorim mai ales în mult încercata țară Ucraina și în alte locuri unde sunt războaie și masacre. Pace și îndurare!!! Pace!

Ziua aceasta – Duminica Divinei Îndurări – le pune împreună și ne invită să le cerem cu insitență în rugăciune. Să ne amintim cuvintele pe care Isus i le-a spus sfintei Faustina Kowalska: „Neamul omenesc nu va afla pacea atâta timp cât nu se va întoarce spre izvorul milostivirii mele”.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” ²⁰ Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. ²¹ Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. ²² Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! ²³ Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. ²⁴ Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. ²⁶ După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” ²⁷Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” ²⁸ Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ²⁹ Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” ³⁰Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. ³¹Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului

Nu de descurajăm, ci dimpotrivă, continuăm să fim alături de cei în suferință cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-am rămas doar noi și Dumnezeu! Uniți în rugăciune și în facerea de bine pentru pace!

Vă mulțumesc celor care ajutați: