Când Domnul ne va elibera de Pandemia asta
și de toată suferința creată,
să ne amintim că am fost eliberați
pentru a fi mai buni,
pentru a sluji,
pentru a ajuta,
nu pentru a fi stăpâni!

„Din mulţi ieşeau diavoli care strigau şi spuneau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”, ascultăm în sfânta Evanghelie. Astăzi printre noi (uneori chiar în noi) stau diavoli tăcuți, subtili. Din când în când trece câte unul mai guraliv care strigă: Dumnezeu nu există!

Diavolii tac, însă creștinii trebuie să vorbească. Dacă trebuie – doar dacă într-adevăr e musai! – pot folosi și cuvinte, cum ne învață sfinții. Dar cel mai bine e ca faptele noastre, nu cuvintele, să vestească Împărăția lui Dumnezeu, viața lui Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu. Diavolii tac. Cei care nu tac lucrează noaptea, în întuneric, subtil. Creștinii însă trebuie să lucreze ziua, la lumină: să se vadă faptele lor și astfel întreagă omenire să-l preamărească pe Tatăl ceresc.

Mă fascinează această minune a vindecării soacrei lui Petru în contextul pandemiei din zilele noastre. În Evanghelia după sfântul Luca, Isus nu o atinge, nu o prinde de mână, ca în Evanghelia după Matei 8,14. Oare această „distanțare” (socială?) să fie pentru că Luca era medic și știa că nu e bine să ai prea mult contact fizic cu bolnavii? Cu siguranță e mult mai mult: faptul că Isus „poruncește cu asprime febrei”, așa cum poruncește și Diavolilor (cfr. Lc 4,35), evidențiază și mai bine puterea sa. Isus are puterea supra răului fizic și spiritual din noi.

Însă în acest fragment evanghelic importantă nu este puterea, ci slujirea!

Să nu uităm și ce face persoana vindecată: slujește! O sublimă formă de recunoștință pentru că și-a recăpătat sănătatea: se pune în folosul celorlalți, slujindu-i. Când Domnul ne va elibera de Pandemia asta și de toată suferința creată, să ne amintim că am fost eliberați pentru a fi mai buni, pentru a sluji, pentru a ajuta, nu pentru a fi stăpâni! Împreună cu trupul, sperăm să ne vindecăm și inima de sclavia supremației, a dominației, a orgoliului și să îmbrăcăm haina slujirii și a smereniei. Și atunci vom vedea lucruri și mai minunate: vom vedea miracolele prezenței lui Dumnezeu în viața noastră, în casa noastră, în comunitatea noastră, în orașul și țara noastră. Atunci viața noastră – prin faptele noastre, prin adevărul nostru și nu doar prin cuvintele noastre (1In 3,18) – va vesti Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu e prezent și ne cheamă să slujim: se apleacă asupra noastră, ne vindecă sufletul care arde de egoism ca să putem sluji fraților noștri.

2 septembrie 2020 

Miercuri din săptămâna a 22-a de peste an
Fer. Ingrid, călug.
1Cor 3,1-9; Ps 32; Lc 4,38-44

LECTURA I
Noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,1-9
Fraţilor, eu n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni spirituali, ci ca unor oameni de carne, ca unor copilaşi în Cristos. ² V-am dat să beţi lapte, nu mâncare solidă, pentru că încă nu o puteaţi primi, ba nici acum nu puteţi, ³ pentru că sunteţi încă oameni de carne. Într-adevăr, când între voi există invidie şi ceartă, nu sunteţi oare oameni de carne şi nu umblaţi în felul oamenilor? ⁴ Când unul spune „Eu sunt al lui Paul”, iar altul, „Eu al lui Apolo”, nu sunteţi voi oameni? ⁵ Dar ce este Apolo? Sau ce este Paul? Nişte slujitori – fiecare după cum i-a dat Domnul – prin care aţi început să credeţi. ⁶ Eu am plantat, Apolo a udat, însă Dumnezeu a făcut să crească, ⁷ aşa încât nici cel care plantează, nici cel care udă nu este nimic, ci Dumnezeu, cel care face să crească. ⁸ Şi cel care plantează, şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata proprie după truda proprie. ⁹ Căci noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),12-13.14-15.20-21 (R.: 12b)
R.: Fericit este poporul pe care Domnul şi l-a ales ca moştenire.

¹² Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire!
¹³ Domnul priveşte din ceruri,
el îi vede pe toţi fiii oamenilor. R.

¹⁴ Din locuinţa lui sfântă,
îi cercetează pe toţi locuitorii pământului.
¹⁵ El singur a plăsmuit inimile lor
şi le înţelege toate faptele. R.

²⁰ Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru,
²¹ pentru că în el se va bucura inima noastră
şi în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 4,18
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea: el m-a trimis să le duc săracilor vestea cea bună. (Aleluia)

EVANGHELIA
Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi, pentru că de aceea am fost trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,38-44
În acel timp, ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de o febră mare şi l-au rugat pentru ea. ³⁹ Aplecându-se asupra ei, a poruncit cu asprime febrei şi aceasta a lăsat-o. Ridicându-se îndată, ea îi servea. ⁴⁰ La apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-şi mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: ⁴¹ din mulţi ieşeau diavoli care strigau şi spuneau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească, pentru că ştiau că el este Cristos. ⁴² După ce s-a făcut ziuă, ieşind, a mers într-un loc pustiu, însă mulţimile îl căutau şi, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei. ⁴³ Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi, pentru că de aceea am fost trimis”. ⁴⁴ Şi predica prin sinagogile din Iudeea.

Cuvântul Domnului