Arhiva pentru septembrie 18th, 2020

Există și altfel de preoți, nu doar cei prezentați cu dibăcie la „Știrile de la ora cinci”…

Pe cât de dureros este că a fost ucis
– și mai ales cum a fost ucis –
acest om, acest preot,
pe atât de trist este că nu ne facem timp și curaj
să-i vedem și să-i (re)cunoaștem cu adevărat pe cei rămași în viață!
De prea multe ori ne mulțumim cu informații la mâna a doua
și cu generalizări comode (pentru viața noastră spirituală),
ratând esențialul și rămânând ignoranți
în privința celor care fac din săraci și din migranţi,
din bolnavi și din toți cei marginalizați familia lor.

„Sunt oameni care nu fac zgomot, nu le plac reflectoarele,
acţionează în ascuns şi fac binele.
Trăiesc pentru a realiza cuvântul lui Isus care spune:
«Tot ce aţi făcut unuia singur dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut»”.

Preot ucis la Como, amintirea unui prieten preot: „Pr. Roberto a făcut din săraci familia sa”

În plimbările de la munte pe care seminariştii de la Seminarul din Como le făceau în timpul vacanţelor de vară, pr. Roberto Malgesini, în acea vreme simplu Roberto, era primul din rând, gata să „zburde ca un cerb”. Era tot primul care se oprea şi se întorcea dacă vreunul din grup avea nevoie de o încurajare sau un ajutor. Sentimentul de apropiere şi de proximitate au fost din totdeauna particularitatea acestui preot ucis marţi, 15 septembrie 2020, la vârsta de 51 de ani, la Como, de un bărbat de origine tunisiană care suferea de probleme psihice şi care din 2015 primise mai multe decrete de expulzare.

Pr. Roberto – amintit de Papa Francisc în timpul audienţei generale de miercuri, 16 septembrie 2020 – a murit fiind ucis tocmai de unul din mulţii „locuitori ai străzii” cărora le consacrase de mult timp slujirea sa. Faptul că această misiune comporta riscuri, tânărul paroh probabil că îl prevăzuse; însă niciodată nu s-a gândit să se retragă. „A făcut din săraci şi din migranţi familia sa”, aminteşte părintele Luca Trovato, preot de la Noi Orizonturi, care a împărtăşit cu Malgesini anii de seminar şi cu care, în pofida distanţei şi a diferitelor activităţi, a menţinut în anii care au urmat o prietenie frumoasă.

Într-o postare pe Facebook, unde toată ziua de marţi, 15 septembrie, fotografiile preotului ucis au circulat fără încetare, însoţite de comentarii de condoleanţe şi de mânie pentru o moarte aşa de tragică, părintele Luca schiţează un portret emoţionat al prietenului preot: „Un tânăr îndrăgostit de Domnul şi întotdeauna gata să ajute pe cel care era în dificultate”, îl descrie el.

„Îmi amintesc de o persoană mereu disponibilă, mereu capabilă de apropiere. Însă apropiere adevărată, concretă, făcută din puţin cuvinte şi din atâtea gesturi simbolice”, explică la telefon cu Vatican Insider. „Îndeosebi eu am trăit o perioadă dificilă în timpul primului meu an de teologie în seminarul din Como şi Roberto, cu doi ani mai înainte pe drum, de mai multe ori mi-a întins mâna văzându-mă obosit. A făcut asta cu simplitatea şi concreteţea celui care este realmente atent la suferinţa celuilalt, a celui care este capabil «să-şi dea seama»”.

În urmă cu mulţi ani, Malgesini a decis să pună în practică acest dar. A făcut deci alegerea sa: să dedice întreaga sa slujire sacerdotală celor „din urmă dintre cei din urmă”. „Poporul străzii”, îl numea: fără casă, migranţi, săraci care nu au un loc în societate. A cerut episcopului să poată desfăşura această misiune: „Se baza pe o parohie şi de acolo pleca pentru a desfăşura servicii de distribuire de mâncare, de însoţire la medic atunci când era nevoie sau, de asemenea, de ajutor în rezolvarea practicilor pentru permisele de şedere”, relatează părintele Trovato. „Era cunoscut de toţi şi el însuşi încerca să ajute pe oricine venea la el”.

Pr. Luca şi pr. Roberto s-au întâlnit, după mai mult timp, în 2009 în timpul uneia din misiunile pe care Comunitatea „Noi Orizonturi” le organizează pe stradă, seara târziu, pentru a duce mâncare caldă şi un cuvânt de mângâiere la clochard. Pr. Roberto, de data aceea, conducea grupul voluntarilor: „Mereu zâmbitor, cu puţine cuvinte dar capabil să intre, cu puţine glume, în inima fiecăruia, fie el voluntar sau fără locuinţă fixă”, aminteşte preotul.

Monseniorul Oscar Cantoni, episcop de Como, a comparat angajarea în social a lui Malgesini cu aceea a părintelui Pino Puglisi, parohul fericit mort chiar la 15 septembrie 1993, ucis de doi killer din Cosa Nostra. În schimb, părintele Luca Trovavtă întrevede un fir invizibil cu evenimentul părintelui Renzo Beretta, şi el preot al diecezei de Como cunoscut pentru capacitatea sa de primire, asasinat în urmă cu douăzeci şi unu de ani la Ponte Chiasso cu lovituri de cuţit de către un imigrat iregular care cerea bani.

„Sunt oameni care nu fac zgomot, nu le plac reflectoarele, acţionează în ascuns şi fac binele. Trăiesc pentru a realiza cuvântul lui Isus care spune: «Tot ce aţi făcut unuia singur dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut»”. Pr. Roberto Malgesini, în mod deosebit, „întâlnea în cel sărac trupul şi suferinţa lui Cristos şi vedea pe faţa săracilor însăşi faţa lui Isus. Asta îl anima şi-l făcea să meargă înainte. În fapte şi în adevăr îi iubea pe cei mai săraci, devenea bun samaritean în alinarea suferinţelor lor. Era o mărturie vie a evangheliei şi semnul că este posibil şi astăzi să se trăiască evanghelia”.

(De Salvatore Cernuzio
După 
Vatican Insider, 16 septembrie 2020)

Preluat de pe ercis.ro

Despre același preot – pe care toți am vrea să-l fi cunoscut și să fi făcut parte din viața noastră – puteți citi aici: https://www.avvenire.it/opinioni/pagine/tutto-per-tutti-nulla-online

Și aici: https://www.avvenire.it/attualita/pagine/uomo-accoltellato-e-ucciso-dopo-lite-a-como

Să nu avem despre noi înșine păreri înalte

„Urmându-l pe Isus cel sărac, 
nu se descurajează în lipsa bunurilor vremelnice, 
nici nu se trufesc în belșug; 
imitându-l pe Cristos cel smerit, 
nu devin căutători de glorie deșartă (cf. Gal 5,26), 
ci se străduiesc să placă lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor, 
gata oricând să părăsească toate pentru Cristos (cf. Lc 14,26)”

(Din Decretul despre apostolatul laicilor, Apostolicam Actuositatem, nr. 4).

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului 

Capitolul II. SĂ NU AVEM DESPRE NOI ÎNŞINE
PĂRERI ÎNALTE

1. Dorința de a cunoaște e firească la tot omul; dar la ce-ar folosi știința de carte fără frica lui Dumnezeu? Fără îndoială, mai câștigat e țăranul slujind lui Dumnezeu cu smerenie, decât filosoful semeț care, lăsându-și propriul suflet în paragină, se încumetă să iscodească mersul stelelor. Omul care se cunoaște pe sine însuși temeinic știe bine să se umilească: pe el n-au cum să-l încânte laudele oamenilor. La ce mi-ar folosi înaintea lui Dumnezeu, care mă va judeca după faptele mele, să am cunoștință de toate câte sunt pe lume, dacă inima mea ar fi lipsită de dragoste?

2. Silește-te să-ti înfrânezi năzuința nesăbuită de a cunoaște, căci multă risipire și multă amăgire stau cuibărite în aceasta. Celor cu știință de carte le place mereu să se afle în văzul lumii și să treacă în văzul oamenilor drept înțelepți. Multe sunt însă lucrurile a căror cunoaștere nu aduce câștig sufletului, sau îi priesc doar prea puțin; mare nesăbuință, prin urmare, este să-ți irosești vremea cu lucruri ce nu sunt de folos mântuirii. Nu vorba multă satură sufletul omului; în schimb viața cinstită și dreaptă dăruiește pace cugetului, după cum o conștiință curată dă o mare încredere în Dumnezeu.

3. Cu cât vei ști mai mult și cu cât vei cunoaște mai bine, cu atât mai aspru vei fi judecat, dacă viața pe care o duci nu va fi la înălțime. Ferește-te așadar de a te umfla în pene pentru destoinicia sau știința ta de carte, ci, mai degrabă, teme-te pentru tot ceea ce ți-a fost dat să cunoști. Iar dacă ți se pare cumva că știi sumedenie de lucruri, nu uita că mai multe și mai nenumărate sunt cele despre care nu ai habar. Nu te făli așadar cu nimic ci, mai curând, mărturisește-ți mărginirea. Cum ai putea să te socotești mai presus decât altul, când în jurul tău se găsesc atâția mai învățați și mai pricepuți în cunoașterea legii decât tine? De vrei cu adevărat să știi și să deprinzi un lucru de folos, învață-te să treci nebăgat în seamă și socotit drept bun de nimic!

4. Cea mai înaltă și mai folositoare învățătură este adevărata cunoaștere și disprețuire de sine. Mare înțelepciune și desăvârșire este să te socotești pe tine însuți bun de nimic, iar pe ceilalți să-i vezi întotdeauna mai buni și mai vrednici ca tine. Chiar dacă ai vedea pe altul greșind pe față, ori căzând în păcat, nu te grăbi să te socotești pe tine însuți mai bun, deoarece nu poți ști cât timp ai să poți fi în stare să ții tu însuți calea dreaptă. Slabi suntem cu toții din fire: însă mai slab și mai șubred decât tine nu socoti pe nimeni.

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: Cei care au această credință trăiesc în speranța descoperirii fiilor lui Dumnezeu, amintindu-și de crucea și învierea Domnului. 

În peregrinarea acestei vieți, ascunși cu Cristos în Dumnezeu și eliberați de robia bogățiilor, tinzând spre bunurile ce rămân în veac, ei se dedică total, cu suflet generos, pentru răspândirea împărăției lui Dumnezeu, pentru a pătrunde și desăvârși sfera realităților pământești cu spiritul creștin. În greutățile vieții acesteia, ei își află tărie în speranță, considerând că „nu se pot măsura suferințele ceasului de față cu mărirea viitoare care se va arăta în noi” (Rom 8,18). 

Împinși de iubirea care vine de la Dumnezeu, ei fac bine tuturor, mai ales fraților în credință (cf. Gal 6,10), lepădând „orice răutate și orice vicleșug și prefăcătoriile și invidiile și toate clevetirile” (1Pt 2,1), atrăgându-i astfel pe oameni la Cristos. Iubirea lui Dumnezeu „revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5) îi face pe laici capabili să exprime realmente în viața lor spiritul fericirilor. Urmându-l pe Isus cel sărac, nu se descurajează în lipsa bunurilor vremelnice, nici nu se trufesc în belșug; imitându-l pe Cristos cel smerit, nu devin căutători de glorie deșartă (cf. Gal 5,26), ci se străduiesc să placă lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor, gata oricând să părăsească toate pentru Cristos (cf. Lc 14,26) și să îndure prigoană pentru dreptate (cf. Mt 5,10), amintindu-și de cuvântul Domnului: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să își ia crucea și să mă urmeze” (Mt 16,24). Cultivând între ei prietenia creștină, ei își dau unii altora ajutor în orice nevoie (Din Decretul despre apostolatul laicilor, Apostolicam Actuositatem, nr. 4).

Să ne rugăm: O, Isuse, potolește-mi dorința de a ști atât de multe și vindecă-mă de neglijența de a face atât de puțin pentru mântuirea mea. Fă, Doamne, ca toți să te cunoască, să te cinstească și să te iubească și să fie mereu călăuziți de tine. Amin. 

Să reținem: Toți suntem slabi din fire: însă nu socoti pe nimeni mai slab și mai șubred decât.

Să practicăm: Pentru a-l cunoaște și a-l iubi mai mult pe Dumnezeu citește în fiecare zi un capitol din Noul Testament.

Capitolul III: Învățătura adevărului … (va urma).


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€7,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).


Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos puteți afla AICI: Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Aici puteți citi: Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul I. URMÂND PAS CU PAS PE CRISTOS, SĂ TRECEM CU DISPREȚ PESTE DEȘERTĂCIUNILE LUMII

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.

Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București: http://www.librariasfiosif.ro/carte.php?id_produs=5).

%d blogeri au apreciat: