Arhiva pentru septembrie 6th, 2020

„Pedagogia recuperării” pentru a-l corecta pe fratele care a greşit…

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică (cf. Mt 18,15-20) este luată din al patrulea discurs al lui Isus în relatarea lui Matei, cunoscut ca discurs „comunitar” sau „eclezial”. Textul de astăzi vorbeşte despre corectarea fraternă şi ne invită să reflectăm asupra dimensiunii duble a existenţei creştine: cea comunitară, care cere tutelarea comuniunii, adică a unităţii Bisericii, şi cea personală, care impune atenţie şi respect faţă de orice conştiinţă individuală.

Pentru a-l corecta pe fratele care a greşit, Isus sugerează o pedagogie a recuperării. Şi întotdeauna pedagogia lui Isus este pedagogie de recuperare; El încearcă mereu să recupereze, să mântuiască. Şi această pedagogie de recuperare este articulată în trei pasaje. În primul rând spune: „mustră-l între patru ochi” (v. 15), adică nu du în piaţă păcatul său. Este vorba de a merge la fratele cu discreţie, nu pentru a-l judeca, ci pentru a-l ajuta să-şi dea seama de ceea ce a făcut. De câte ori noi am avut această experienţă: cineva vine şi ne spune: „Ascultă, tu în asta ai greşit. Tu ar trebui să schimbi puţin în acest lucru”. Probabil că la început ne supărăm, dar după aceea mulţumim, pentru că este un gest de fraternitate, de comuniune, de ajutor, de recuperare.

Şi nu este uşor de a pune în practică această învăţătură a lui Isus, din diferite motive. Există teama ca fratele sau sora să reacţioneze rău; uneori lipseşte confidenţa suficientă cu el sau cu ea… Şi alte motive. Însă de fiecare dată când noi am făcut asta, am simţit că era tocmai calea Domnului.

Totuşi, se poate întâmpla ca, în pofida intenţiilor mele bune, prima intervenţie să eşueze. În acest caz este bine de a nu renunţa şi de a spune: „Să se descurce, eu mă spăl pe mâini”. Nu, acest lucru nu este creştin. A nu renunţa, ci a recurge la sprijinul vreunui alt frate sau soră. Isus spune: „Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori” (v. 16). Acesta este un precept din legea mozaică (cf. Dt 19,15). Deşi poate să pară împotriva acuzatului, în realitate folosea pentru a-l ocroti de acuzatori falşi. Însă Isus merge mai departe: cei doi martori sunt ceruţi nu pentru a acuza şi a judeca, ci pentru a ajuta. „Dar, hai să ne înţelegem, tu şi eu, să mergem să vorbim cu acesta, cu aceasta care greşeşte, care face o comicărie. Să mergem ca fraţi ca să-i vorbim”. Aceasta este atitudinea recuperării pe care Isus o vrea de la noi. De fapt, Isus ţine cont de faptul că poate eşua şi această abordare – a doua abordare – cu martorii, diferit de legea mozaică, pentru care mărturia a doi sau trei era suficientă pentru condamnare.

De fapt, şi iubirea a doi sau trei fraţi poate să fie insuficientă, pentru că acela sau aceea sunt încăpăţânaţi. În acest caz – adaugă Isus – „spune-l comunităţii”, adică Bisericii. În unele situaţii toată comunitatea este implicată. Există lucruri care nu-i pot lăsa indiferenţi pe ceilalţi fraţi: este nevoie de iubire mai mare pentru a-l recupera pe frate. Însă uneori şi acest lucru nu poate să fie îndeajuns. Şi spune Isus: „Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş” (ibid.). Această expresie, în aparenţă aşa de dispreţuitoare, în realitate invită să fie pus fratele în mâinile lui Dumnezeu: numai Tatăl va putea arăta o iubire mai mare decât aceea a tuturor fraţilor puşi împreună. Această învăţătură a lui Isus ne ajută mult, pentru că – să ne gândim la un exemplu – atunci când noi vedem o greşeală, un defect, o alunecare, în acel frate sau în acea soră, de obicei primul lucru pe care-l facem este să mergem să spunem asta altora, să bârfim. Şi bârfele închid inima la comunitate, închid unitatea Bisericii. Marele bârfitor este Diavolul, care spune mereu lucrurile urâte ale celorlalţi, pentru că el este mincinosul care încearcă să dezbine Biserica, să îndepărteze fraţii şi să nu creeze comunitate. Vă rog, fraţi şi surori, să facem un efort pentru a nu bârfi. Bârfa este o ciumă mai urâtă decât Covidul! Să facem un efort: fără bârfe. Este iubirea lui Isus, care a primit vameşi şi păgâni, scandalizând pe cei cumsecade ai epocii. De aceea nu este vorba de o condamnare fără apel, ci de recunoaşterea că uneori tentativele noastre umane pot eşua şi că numai faptul de a fi în faţa lui Dumnezeu poate să-l pună pe fratele în faţa propriei conştiinţe şi a responsabilităţii faptelor sale. Dacă nu merge asta, tăcere şi rugăciune pentru fratele şi pentru sora care greşesc, însă niciodată bârfa.

Fecioara Maria să ne ajute să facem din corectarea fraternă un obicei sănătos, pentru ca în comunităţile noastre să se poată instaura mereu noi relaţii fraterne, întemeiate pe iertarea reciprocă şi mai ales pe forţa invincibilă a milostivirii lui Dumnezeu.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţii.

Îndeosebi, salut seminariştii de la Colegiul Pontifical Nord American din Roma; şi cei de la Seminarul Mare din Ljubljana (Slovenia). Salut adolescenţii din Cernusco sul Naviglio şi cei din Chiuso şi din Maggianico – cu eşarfe galbene -, care se pregătesc pentru mărturisirea de credinţă. Îi îndemn pe toţi să se strângă tot mai mult în jurul lui Isus, Piatra din capul unghiului şi Bun Păstor.

Salut femeile atlete, afectate de scleroză multiplă, care au parcurs via Francigena de la Siena la Roma; şi tinerii din Santo Stefano Lodigiano, veniţi cu bicicleta pentru o iniţiativă binefăcătoare. Ambele grupuri au fost curajoase; mergeţi înainte cu bucurie şi cu încredere!

Salut şi credincioşii din alte ţări; văd că sunt polonezi, libanezi, francezi, mexicani. Vă salut pe voi toţi! Şi pe voi, curajoşi, ai Neprihănitei: înainte!

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Papa Francisc: Angelus (6 septembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe ercis.ro

Ajută un copil! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

%d blogeri au apreciat: