42. Preaiubiți Frați, am vrea acum să ne oprim puțin asupra revizuirii acestui pios exercițiu care a fost numit «rezumatul întregii Evanghelii» ⁽¹¹⁰⁾: Rozariul Fecioarei Maria. Predecesorii noștri i-au acordat o atenție vigilentă și o grijă plină de zel: ei au recomandat în mai multe rânduri deasa sa recitare, i-au favorizat răspândirea, i-au explicat natura, i-au recunoscut capacitatea de a dezvolta o rugăciune contemplativă atât de laudă cât și de implorare, i-au amintit eficiența intrinsecă în a face să progreseze viața creștină și angajamentul apostolic. Și noi, încă din prima audiență generală a pontificatului noastru, la 13 iulie 1963, am arătat marea noastră stimă pentru pioasa practică a Rozariului ⁽¹¹¹⁾ și, în continuare, i-am subliniat valoarea în numeroase împrejurări obișnuite pentru unii, grave pentru alții, ca atunci când, într-un ceas de angoasă și de insecuritate, am publicat enciclica Christi Matri (15 septembrie 1966), pentru ca să-i fie adresate Fecioarei Rozariului rugăciuni fervente spre a-l implora pe Dumnezeu să acorde binele superior al păcii ⁽¹¹²⁾; chemare reînnoită în Îndemnul nostru apostolic Recurrens mensis october (7 octombrie 1969), în care comemoram al patrulea centenar al Scrisorii apostolice Consueverunt Romani Pontifices a Predecesorului nostru Sfîntul Pius al V-lea care, în acest document, explica și, într-un fel, determina forma tradițională a Rozariului ⁽¹¹³⁾.

43. Interesul constant și afecțiunea pe care o purtăm Rozariului Fecioarei Maria ne-a determinat să urmărim cu multă atenție numeroasele congrese consacrate în ultimii ani pastoralei Rozariului în lumea contemporană, congrese organizate de Asociații și de oameni care au profund la inimă devoțiunea Rozariului, și la care au participat episcopi, preoți, călugări și laici cu o mare experiență și cunoscuți pentru sensul lor privind Biserica. Dintre aceștia, e drept să-i numim pe fiii Sfîntului Dominic, însărcinați prin tradiție să păstreze și să propage o devoțiune atît de salutară ca aceasta. La lucrările congreselor s-au adăugat cercetările istoricilor efectuate nu spre a defini în scopuri cvasi arheologice forma primitivă a Rozariului, ci pentru a-i percepe intuiția originară, energia primară, structura esențială. Din aceste congrese și aceste cercetări au reieșit mai limpede caracteristicile fundamentale ale Rozariului, elementele sale esențiale și raportul lor reciproc.

44. Astfel, de exemplu, a fost pusă mai bine în lumină natura evanghelică a Rozariului: enunțarea misterelor sale și principalele sale formule își au obîrșia în Evanghelie; se inspiră din Evanghelie pentru a sugera, începînd de la fericita salutare a Îngerului și de la acceptarea religioasă a Fecioarei, atitudinea în care credinciosul trebuie să-l recite; propune, în succesiunea armonioasă a rugăciunii Bucură-te, Marie, un mister fundamental al Evangheliei Întruparea Cuvîntului întrezărit în momentul decisiv al Vestirii făcute Mariei. Rozariul este așadar o rugăciune evanghelică, așa cum păstorilor și celor erudiți le place să-l definească astăzi, mai mult poate decît în trecut.

45. La fel, s-a înțeles mai ușor cum derularea ordonată și progresivă a Rozariului reflectă însuși modul în care Cuvântul lui Dumnezeu, inserându-se printr-un plan de milostivire în istoria umană, a realizat Răscumpărarea. Într-adevăr, Rozariul consideră succesiv și în ordinea lor principalele evenimente mântuitoare ale Răscumpărării care s-au împlinit în Cristos: de la zămislirea feciorelnică și misterele copilăriei până la ceasurile culminante ale Paștelui fericita Pătimire și glorioasa Înviere și pînă la efectele sale asupra Bisericii care se naște în ziua de Rusalii și asupra Fecioarei, în ziua în care, ajunsă la capătul exilului său pământesc, a fost ridicată cu trupul și sufletul spre patria cerească. S-a mai observat că împărțirea în trei părți a misterelor Rozariului, nu numai că corespunde strâns ordinii cronologice a faptelor, dar mai ales reflectă schema predicării inițiale a credinței și propune din nou misterul lui Cristos exact în modul în care îl vedea Sfîntul Paul în celebrul «imn» din Scrisoarea către filipeni: înjosire, moarte, preamărire (2, 6-11).

46. Rugăciune evanghelică centrată pe misterul Întrupării răscumpărătoare, Rozariul are deci o orientare net cristologică. Într-adevăr, elementul său cel mai caracteristic repetiția litanică a rugăciunii Bucură-te, Marie devine și el o laudă neîncetată a lui Cristos, subiectul ultim al vestirii Îngerului și al salutării mamei Botezătorului: «Binecuvîntat este rodul trupului tău» (Lc 1, 42). Am spune chiar mai mult: repetarea rugăciunii Bucură-te, Marie constituie urzeala pe care se dezvoltă contemplarea misterelor: Isus din fiecare Bucură-te, Maria este chiar cel pe care succesiunea misterelor ne-o propune rând pe rînd Fiu al lui Dumnezeu și al Fecioarei, născut într-o peșteră la Betleem; prezentat la Templu de către Mama sa; adolescent plin de rîvnă pentru cele ale Tatălui său; Răscumpărător ce agonizează în Grădina Măslinilor; biciuit și încununat cu spini; împovărat cu crucea și murind pe Calvar; înviat din morți și suit alături de Tatăl său, în slavă, pentru a realiza revărsarea darului Duhului. Știm că tocmai pentru a favoriza contemplația și pentru ca intenția să corespundă cuvintelor, odinioară exista obiceiul și acest obicei există încă în diferite regiuni ca la fiecare Bucură-te, Marie să se adauge după numele lui Isus menționarea misterului enunțat.

47. De asemenea, s-a resimțit mai impetuos nevoia de a se reafirma, în afară de valoarea elementului de laudă și de implorare, importanța unui alt element esențial al Rozariului: contemplația. Fără ea, Rozariul este un trup fără suflet, și recitarea sa comportă riscul să devină o repetare mecanică de formule și să se acționeze împotriva avertismentului lui Isus: «Iar cînd vă rugați nu îndrugați multe ca păgînii, căci lor li se pare că întru vorbăria lor vor fi ascultați» (Mt 6, 7). Prin natură, recitarea Rozariului cere ca ritmul să fie calm și să i se acorde timp, pentru ca persoana care îl spune să poată să mediteze mai bine misterele vieții Domnului, văzute prin inima Celei care a fost cea mai apropiată de Domnul, și ca astfel să se degaje nemăsuratele sale bogății.

48. În sfîrșit, studiile actuale permit înțelegerea cu o precizie mai mare a raporturilor existente între liturgie și Rozariu. Pe de-o parte, s-a subliniat că Rozariul a rodit, pentru a spune așa, pe trunchiul secular al liturgiei creștine, într-o adevărată «Psaltire a Fecioarei» datorită căreia cei umili erau asociați cântării de laudă și mijlocirii universale a Bisericii; pe de altă parte, s-a observat că aceasta s-a întâmplat în epoca decăderii Evului Mediu în care spiritul liturgic era în decadență și în care la credincioși se manifesta o anumită îndepărtare de liturgie în favoarea unei devoțiuni sensibile față de umanitatea lui Cristos și a Fecioarei Maria. Dacă, în ultimii ani, în spiritul unora s-a putut naște dorința de a vedea Rozariul numărîndu-se printre expresiile liturgice, și la alții, preocupați să evite erorile pastorale ale trecutului, s-a manifestat o dezafectare nejustificată față de Rozariu, problema este astăzi ușor solubilă în lumina principiilor Constituției Sacrosanctum Concilium: celebrările liturgice și exercițiul pios al Rozariului nu trebuie nici să se opună, nici să fie asimilate ⁽¹¹⁴⁾. Orice expresie a rugăciunii ajunge la o rodnicie cu atît mai mare cu cât își păstrează mai mult adevărata sa natură și fizionomia proprie. Valoarea preeminentă a acțiunilor liturgice fiind deci reafirmată, nu va fi greu de recunoscut în Rozariu un exercițiu pios care se armonizează lesne cu liturgia. Într-adevăr, ca și liturgia, el este de natură comunitară, se hrănește din Sfânta Scriptură și se desfășoară în jurul misterului lui Cristos. Deși situate pe planuri esențialmente diferite, anamneza liturgiei și comemorarea contemplativă a Rozariului au ca obiect aceleași evenimente din istoria mîntuirii împlinite de Cristos. Cea dintîi face prezente sub vălul semnelor, și acționînd în mod tainic, cele mai mari mistere ale Răscumpărării noastre; cea de-a doua, datorită iubirii născute prin contemplație, îl ajută pe cel care se roagă să-și amintească de aceste mistere și îi stimulează voința ca să-și extragă din ele reguli de viață. O dată definită această diferență substanțială, nu e greu de înțeles că Rozariul este un exercițiu pios care și-a luat rațiunea de a fi din liturgie și care, dacă este practicat conform intuiției originare, călăuzește firesc spre ea, chiar fără să-i treacă pragul. Într-adevăr, meditarea misterelor Rozariului, făcând misterele lui Cristos familiare spiritului și inimii credincioșilor, poate constitui o foarte bună pregătire la celebrarea lor în acțiunea liturgică și să devină apoi un ecou prelungit al acesteia. Cu toate acestea este o eroare, care din păcate mai dăinuie încă în anumite locuri, ca în timpul acțiunii liturgice să se recite Rozariul.

Va urma…

Din același document puteți citi:

1. Dumnezeu a așezat în Biserică, la fel ca în orice cămin familial, figura unei femei…
2. Cristos este punctul de referință indispensabil pentru cultul marian
3. Rolul pe care l-a avut Maria în misterul mântuirii
4. Sărbătoarea lui Cristos și a Fecioarei: sărbătoarea Cuvîntului care se face «Fiul Mariei»
5. Speranța și aurora mântuirii pentru întreaga lume
6. Amintim și cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria
7. Meditînd suferințele Fecioarei Maria…
8. Texte care conțin Cuvântul lui Dumnezeu, totdeauna viu și eficient
9. Biserica o invocă pe Mama oricărui har
10. Locul special ce i se cuvine Mariei în cultul creștin ca Sfîntă / Mamă / Născătoare de Dumnezeu
11. Fecioara, model al Bisericii în practicarea cultului
12. Sfânta Fecioară Maria și Biserica
13. Fecioara care se roagă
14. Fecioară și mamă
15. Fecioara care oferă
16. Maria este învățătoare a vieții spirituale pentru fiecare creștin
17. Atitudine de credință și de iubire
18. Pentru reînnoirea pietății mariane
19. Cinstea adusă Reginei se revarsă asupra Regelui
20. Sanctuarul Duhului Sfânt
21. Locul cel mai de seamă după Cristos
22. Pentru a face mai vie și mai inteligibilă legătura care ne unește cu Mama lui Cristos și Mama noastră
23. Să se armonizeze exercițiile de pietate cu liturgia
24. Mama lui Dumnezeu devine receptivă la grijile și la năzuințele mișcării ecumenice
25. Un intermediar și un punct de întâlnire pentru unitatea tuturor celor ce cred în Cristos
26. Cine e Maria? Mai este ea un model?
27. Câteva aspecte eronate ale cultului marian
28. Rugăciunea Îngerul Domnului
29. Rozariul: rezumatul întregii Evanghelii

Textul este preluat din
Exortația apostolică Marialis Cultus
a papei Paul al VI-lea,
în traducerea ARCB,
de pe situl www.magisteriu.ro

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00