Effata!


„Domnul dă boierește!”

Planurile lui Dumnezeu se împlinesc întotdeauna. Oricât de mult s-ar împotrivi omul, ceea ce Dumnezeu spune se întâmplă. Omul vindecat de Isus dă mărturie și ne trimite cu gândul la creație și la creator, la acel Dumnezeu care a spus și s-a făcut: „Să fie lumină!” și a fost lumină! Iar acum, la fel, Dumnezeu spune „Effata!”, „Deschide-te!” și urechile surdomutului s-au deschis și i s-a dezlegat și limba . Tot ca în Cartea Genezei, unde „a privit Domnul toate câte le-a făcut și iată erau foarte bune”, în evanghelie, semnul perfecțiunii divine, răsună strigătul mulțimii: „Tot ce face el este minunat”, este bun, este desăvârșit. Iar această desăvârșire se vede și din sublinierea „urechile i s-au deschis și i s-a dezlegat și limba și vorbea corect”. Întâlnim și aici desăvârșirea, plinătatea, ne întâlnim din nou cu acel Dumnezeu care nu dă cu jumătăți de măsură, ci dă totul, cu îmbelșugare, cum spunea părintele Nicolae Steinhardt: „Domnul dă boierește!”.

Să vedem acum ce putem pune în viața noastră, în mod concret, din cele ce simțim și trăim ascultând cuvântul Domnului, contemplând minunile sale. Ce face astăzi Dumnezeu pentru noi și ce facem noi pentru el?

Ceea ce s-a petrecut cu surdomutul se petrece acum în viața noastră. Același Cristos, „ridicându-și ochii spre cer”, spre casa Tatălui, ne invită să privim și noi cerul, ca o rugăciune de comuniune cu Dumnezeu Tatăl, spunându-ne: nu vă lăsați dominați de cele pământești, ci priviți cerul! Priviți-l cât mai des. Domnul vrea să ne ridicăm ochii spre cer, spre locul de unde ne vin ajutorul și salvarea.

Isus a privit cerul și „a suspinat!”. Pe drept se spune că „Dumnezeu nu poate suferi, însă poate compătimi”, poate lua parte la suferința omului. Aici Cristos e copleșit de durerea pe care o simte față de oamenii suferinzi. Îi vrea vindecați, le vrea binele. Cristos suspină pentru noi: suspină la vederea problemelor noastre; suspină când vede cât de neputincioși suntem și ne asigură de revărsarea harurilor sale; suspină plin de tristețe când vede păcatele noastre și, mai ales, lipsa căinței noastre pentru tot ceea ce facem lipsiți de iubire.

Același Cristos ne spune acum „Effata”! Să se deschidă inima noastră și să nu mai luăm parte la nedreptate. Să ne lărgească Domnul inima ca să fim mai atenți la problemele și necazurile celor care trec pe lângă noi, ale celor care fac parte din viața noastră. Strigătul „Effata!” răsună pentru a ne deschide gura și a lua partea celor mici, marginalizați, neajutorați; să ni se deschidă gura și să putem proclama și noi lucrările minunate ale Domnului.

Toate acestea trebuie să se împlinească în viața noastră: cu ochii spre cer, convinși că nu suntem singuri în suferință, să privim spre cei de lângă noi, deschizându-ne urechile pentru a le auzi strigăte-le și vorbind despre faptele minunate ale Domnului. 

Domnul să reverse asupra noastră harurile sale pentru ca viața să ne fie un strigăt continuu: tot ce faci tu, Doamne, este minunat!


AICI puteți citi mesajul pentru ZIUA MONDIALĂ A BOLNAVULUI – 11 februarie 2022.


Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI puteți citi detalii despre Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,31-37
În acel timp, Isus, ieşind din nou din ţinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre Marea Galileii, în ţinutul Decapole. 32 I-au adus un surd care vorbea cu greu şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. 33Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba. 34 Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Effata!”, care înseamnă „Deschide-te!” 35 Îndată i s-au deschis urechile şi i s-a desfăcut legătura limbii şi vorbea corect. 36 Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea 37 şi, peste măsură de uluiţi, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.

Cuvântul Domnului


Categorii:E bine de ştiut, Predici si meditatii, Ziua Mondială a BolnavuluiEtichete:, , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: