Duminica este ziua în care omul petrece mai mult timp cu Dumnezeu. Astăzi Creatorul, Domnul, şi creatura sa, omul, se întâlnesc şi-şi spun pe nume: „Moise, Moiseˮ. „Iată-mă, Doamneˮ. Cum ar fi să numim această zi: „Duminica în care eu şi Dumnezeu ne spunem pe numeˮ? Avem o duminică a dialogului, o zi în care Dumnezeu se lasă găsit de om şi-i descoperă numele său.

Trebuie să fie destul de înfricoşător ca în timp ce ne ocupăm de cele ale noastre (Moise păştea turma socrului său!) să ne auzim chemaţi pe nume. Să ne auzim strigaţi de o voce nouă, necunoscută, în timp ce muncim, gătim, scriem, citim cred ne-ar înspăimânta. Dar asta doar până aflăm cine este cel care ne cheamă. Totul devine liniştitor atunci când ne dăm seama că Domnul este cel care ne rosteşte numele. Atunci tresăltăm de bucurie şi ne spunem uimiţi: „Dumnezeu îmi ştie numele. Mă cunoaşte”.

Numele nostru este important pentru Dumnezeu, aceasta pentru că întreaga noastră persoană este preţioasă în ochii săi. El este cel care ne cunoaşte nu doar numele, ci întreaga viaţă cu toate durerile ei şi coboară să ne elibereze de rău, cum am auzit în prima lectură. Toate acestea ştim că s-au împlinit în Cristos, mijlocitorul, învăţătorul şi eliberatorul nostru.

Însă ceea ce putem reevalua astăzi în viaţa noastră este un alt aspect: numele nostru e preţios pentru el, dar numele său este important pentru noi? Când şi cum rostim numele său? Nu cumva luăm în zadar numele lui Dumnezeu în diferite situaţii? Conştientizăm că numele său este sfânt şi trebuie folosit cu smerenie, în rugăciune şi contemplaţie?

Suntem într-un timp sfânt, un timp al prezenţei Domnului, un Dumnezeu care ne spune pe nume. Un Dumnezeu care vine să caute rod în viaţa noastră. Aşa cum s-a apropiat de Moise, aşa cum a căutat rod în smochin, la fel vine astăzi la noi să vadă ce roade producem. Ce găseşte? Astăzi Dumnezeu vrea să vadă cât de mult cinstim numele său. Este duminica cunoaşterii lui Dumnezeu şi a preţuirii numelui său. Este ziua în care putem redescoperi numele lui Dumnezeu şi rolul său în viaţa noastră. Timpul şi dovezile iubirii i-au adus lui Dumnezeu numele de tată, iubire, providenţă etc. Care crezi că este numele ce i se potriveşte cel mai bine lui Dumnezeu?

Reţine

Astăzi dacă vom auzi glasul Domnului strigându-ne pe nume să nu ne împietrim inimile, să nu refuzăm dialogul cu Dumnezeu. Să răspundem: „Iată-mă, Doamne. În această săptămână voi rodi, voi vesti numele tău”.

Duminică, 3 martie 2013 

† DUMINICA a 3-a din Post
Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostas m.

 

LECTURA I
Cel care este m-a trimis la voi.

Citire din cartea Exodului 3,1-8a.10.13-15
În zilele acelea, ¹ Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul din Madian. Odată, îndepărtându-se cu turma în pustiu, a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. ² Acolo i s-a arătat Domnul, în mijlocul unor flăcări, care se ridicau dintr-un tufiş. Moise a văzut că tufişul ardea, dar nu se mistuia. ³ Atunci Moise a zis: „Mă duc să văd acest lucru uluitor, de ce nu se mistuie tufişul”. ⁴ Când a văzut Domnul că se apropie să privească, l-a strigat din mijlocul tufişului: „Moise, Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” ⁵Dumnezeu i-a spus: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt”. ⁶ Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob”. Moise şi-a acoperit faţa, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu. ⁷ Domnul i-a zis lui Moise: „Am văzut suferinţa poporului meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina cruzimii celor care îi supraveghează muncile. ^8a Pentru că îi cunosc durerile, am coborât ca să-l eliberez din mâna egiptenilor, să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o altă ţară întinsă şi roditoare, într-o ţară în care curge lapte şi miere, în ţara Canaanului”. ¹⁰ „Acum vino! Eu te voi trimite la faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul meu, pe fiii lui Israel”. ¹³ Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, eu voi merge la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi». Şi de mă vor întreba: «Care este numele lui?» ce le voi răspunde?” ¹⁴ Dumnezeu a spus lui Moise: „Eu sunt cel care sunt!” Şi a adăugat: „Aşa vei vorbi fiilor lui Israel: cel care se numeşte Eu sunt m-a trimis la voi”. ¹⁵ Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti fiilor lui Israel: «Iahve, Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pentru veşnicie, numele cu care mă veţi cinsti din neam în neam. »”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.3-4.6-7.8 şi 11 (R.: 8a)
R.: Îndurător şi milostiv este Domnul.
¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toată fiinţa mea să laude numele său cel sfânt!
² Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

³ El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice infirmitate.
⁴ El îţi scapă viaţa de la pierzare
şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

⁶ Domnul săvârşeşte dreptatea
şi apără cauza celor asupriţi.
⁷ El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate fiilor lui Israel. R.

⁸ Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.
¹¹ Cât de mare este distanţa de la cer la pământ,
tot aşa de mare este mila sa faţă de cei care se tem de dânsul. R.

LECTURA A II-A
Istoria călătoriei poporului ales în pustiu a fost scrisă ca învăţătură pentru noi.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 10,1-6.10-12
Fraţilor, ¹ nu vreau să ignoraţi ceea ce s-a petrecut la ieşirea din Egipt. Strămoşii noştri au fost cu toţii sub norul protector şi au trecut prin mare. ² Toţi au fost botezaţi împreună cu Moise, în nor şi în mare. ³ Toţi au mâncat din aceeaşi mâncare spirituală, ⁴ toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, căci au băut din stânca ce venea în urma lor, iar stânca era Cristos. ⁵ Cu toate acestea cei mai mulţi dintre ei nu au fost pe placul lui Dumnezeu, de aceea au pierit în pustiu. ⁶ Acestea s-au întâmplat ca semne, pentru a ne împiedica să dorim răul, aşa cum l-au dorit ei. ¹⁰ Să nu cârtiţi deci aşa cum au cârtit unii dintre ei şi au fost ucişi de îngerul nimicitor. ¹¹ Acestea toate li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pildă şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, care întâmpinăm sfârşitul veacurilor.¹² Drept aceea, cel care crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,17
Convertiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

EVANGHELIA
Dacă nu faceţi pocăinţă, cu toţii veţi pieri.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9
¹ Într-o zi au venit unii şi i-au povestit lui Isus ce li se întâmplase unor galileeni, al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. ² „Credeţi voi, le-a răspuns Isus, că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au avut această soartă? ³ Eu vă spun că nu; dar dacă nu vă întoarceţi, cu toţii veţi pieri la fel. ⁴ Sau cei optsprezece inşi peste care s-a prăbuşit turnul din Siloe şi i-a omorât, credeţi oare că erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi locuitori ai Ierusalimului? ⁵ Eu vă spun că nu; dar dacă nu vă întoarceţi, cu toţii veţi pieri la fel!” ⁶ Şi le-a spus această asemănare: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi nu a găsit. ⁷ Atunci a zis viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l! La ce să mai ocupe pământul degeaba?» ⁸ «Stăpâne, i-a răspuns viticultorul, mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. ⁹ Poate că va aduce rod în viitor; dacă nu, îl vei tăia»”.

Cuvântul Domnului